Slujbă sau vocație?

 

 

În adolescență eram fascinată de viața americană așa cum o vedeam în filmele pe care le urmăream la televizor. De liceele americane, de felul în care se punea accent pe creativitatea elevilor si mai ales de susținerea pe care pareau să o aibă atunci când venea momentul să-și aleagă un drum în viață.

 

Era o lume ideală în care părinții și consilierii școlari colaborau pentru a ajuta tânărul care nu știa încotro s-o apuce. Acesta intra în cabinetul consilierului de carieră ce exista în mod obligatoriu în fiecare liceu, purta una sau mai multe discuții cu specialistul, i se făceau tot felul de teste de aptitudini și talente, iar la sfârșit ieșea sigur și încrezător că a luat cea mai buna decizie. Știa acum ce facultate să urmeze și ce avea să facă pentru tot restul vieții.

Acesta era contextul în care eu încercam și eu să mă descopăr, să aflu la ce sunt bună și cum pot lua cele mai bune decizii pentru viitorul meu. A fost unul dintre momentele de cumpănă ale vieții mele, cu atât mai mult cu cât intuiția mi-a spus încă de pe atunci că urmez o cale greșită. Dar am urmat-o în continuare, pentru că nu știam ce altceva să fac.

Din incertitudine a rezultat teama de necunoscut, iar din teama de necunoscut a apărut o puternică nevoie de acceptare: acceptarea părinților, a prietenilor, a profesorilor, a tuturor celor ce urmau să apară în calea mea de-a lungul vieții. Era o decizie confortabilă pentru moment: părinții îmi ofereau tot suportul material și spiritual, prietenii mă acceptau pentru că eram ca ei.

Urma să mă trezesc după încă 4 ani în aceeași situație. Lucrurile nu mai păreau însă atât de gri. Începusem să fiu și eu convinsă că asta e normalitatea, așa că am început să caut un loc de muncă “sigur” ca majoritatea celor de vârsta mea. Excepțiile nici nu intrau în raza mea de percepție. Cei care decideau să-și ia viața în propriile mâini erau sortiți eșecului.

Așa că după ceva ani buni de zile m-am trezit ca dintr-un lung somn în mijlocul unui loc de muncă “adevărat”. Nu numai că nu mă regăseam în ceea ce făceam, dar nu mai concepeam zilele mele scurgându-se în același ritm. Balonul se umflase prea tare și stătea să explodeze. Celelalte locuri de muncă sezoniere nu avuseseră timpul necesar să ma trezească.

Privind retrospectiv, între mirajul american (puternica influență mass-media) și standardele de normalitate impuse de părinți, societate, anturaj sau sistemul educațional, cred că fiecare dintre noi încercăm să ne regăsim în tot ceea ce facem. Se spune că munca ne ocupă o treime din viață (în societatea în care trăim cred că din ce în ce mai mult), dar munca este mai mult decât un job.

Munca este acel ceva care ne desăvârșește, care ne apropie de potențialul nostru, prin care tindem către perfecțiune și prin care dăm valoare vieții noastre. Munca face parte din acele lucruri de care avem nevoie pentru a ne simți împliniți și valoroși. Nu pornind de la cei din jurul nostru către noi, ci în sens invers, de la noi către cei cărora le schimbăm viețile prin ceea ce facem. Așa că nu contează care este slujba noastră, contează dacă ne folosim cu adevăratul potențialul, talentele, abilitățile și cunoștințele pentru a face o diferență. Aceasta este adevărata vocație.

Unii oameni descoperă de timpuriu cum pot să-și aducă contribuția, devenind cu fiecare zi mai împliniți. Alții încep să-și pună întrebări abia atunci când merg zi de zi la serviciu exclusiv pentru remunerația pe care o primesc, când weekendurile nu mai sunt de ajuns, când zilele de luni sunt dureroase, când simt că nu se află în locul potrivit, când au tot felul de așa-zise simptome de boală, când nu vor să vorbească despre locul lor de muncă sau atunci când o fac se victimizează, când pur și simplu se plictisesc. Alții nu-și pun niciun semn de întrebare.

Adevărata muncă în viață nu este slujba în sine, ci a-ți da seama ce vrei să faci cu viața ta. De multe ori însă ne grăbim să fugim de la muncă și să ne planificăm timpul liber mai mult decât petrecem planificându-ne viața.

Ce înseamnă pentru tine locul tău de muncă?

Jeanne Segal, doctor în inteligență emoțională a conceput în 1999 un test care sondează satisfacția ta în muncă.

Simte ce reacții ai când parcurgi următoarele afirmații:

1. Aștept cu nerăbdare să plec de la serviciu

2. Slujba pe care o am mi se pare o permanentă provocare

3. Sunt apreciat de colegi

4. Îmi place colectivul în care lucrez

5. Plec de la serviciu frânt, dar mulțumit

6. Sunt respectat de către colegi

7. Pe mine și pe colegii mei ne leagă un sentiment de prietenie

8. Mă simt plin de vitalitate la locul de muncă

9. Munca mă face să fiu mulțumit de mine

10. Munca mă destinde

11. Munca scoate ce e mai bun din mine.

Corpul tău îți va spune cum te simți. Micile plângeri nu provoacă mai mult de o senzație de iritare. Adevăratele probleme îți împovărează sufletul și corpul îți semnalează că ai vrea să scapi de ceva care te supără permanent.

Dacă îți dai seama că ceea ce faci acum nu corespunde aspirațiilor tale, că te plictisește sau că nu ai nicio realizare, e timpul să faci un pas înapoi și să privești dintr-o altă perspectivă.

Cred cu adevărat că dacă nu faci cu pasiune ceea ce faci nu poți evolua pentru că locul de muncă va continua să fie doar un job și nu te va determina să te autodepășești. Învață să iubești ceea ce faci, să iubești locul în care te afli acum și să folosești acest lucru ca și combustibil pentru ceea ce îți dorești. Mai cred că fără viziune, locul de muncă este un loc în care ne irosim viețile. Dacă știm cu ce contribuie la evoluția noastră îl abordăm diferit. Știm care este următorul pas și știm ce avem de învățat.

Viața noastră este formată din decizii. Eu știu că fiecare decizie pe care am luat-o (chiar și în adolescență), mi-a trasat o direcție care în final mi-a influențat destinul. Fiecare decizie îți aparține. Nu există decizii bune sau rele. Există deciziile tale în funcție de ceea ce ești la un moment dat.

Uitându-mă în urmă îmi dau seama că locurile mele de muncă m-au ajutat să mă descopăr puțin câte puțin, m-au îmbogățit cu abilități și cunoștințe fără de care astăzi n-aș fi fost pe ecranul calculatorului tău. Steve Jobs spunea că abia când a privit în urmă a putut uni punctele din viața lui: „… nu poți uni punctele dacă privești în viitor. Poți să le unești doar dacă te uiți înapoi la viața ta. Așa că trebuie doar să ai încredere că punctele se vor uni cumva în viitor. Trebuie să ai încredere în ceva: în instinctul tău, destinul tău, viața ta, karma, orice altceva…”.

Așadar ai încredere că nu e niciodată prea târziu să te cunoști și scoate la iveală aspirații la care n-ai îndrăznit până acum să visezi. Viața poate căpăta un nou sens. Depinde dacă vezi visul respectiv ca fiind ușor de realizat sau mai greu de realizat și alegi alte căi pentru a-l îndeplini:

- urmează-ți pasiunea în afara orelor de serviciu, dezvolt-o până te simți pregătit să o transformi în prioritatea vieții tale;

- investește în tine, concentrează-te pe auto-dezvoltare, învață continuu, nu te mulțumi cu nivelul prezent;

- urmărește oportunitățile care se pot ivi în anumite împrejurări favorabile ale vieții: oameni sau situații pe care altădată le-ai fi ignorat;

- dă-ți demisia oricând atunci când simți și/sau știi că este următorul pas pentru o viață mai bună.

Începe cu tine, nu cu ceea ce nu-ți oferă locul actual de muncă. Alegi să te simți într-o închisoare sau într-un loc de unde poți vedea mai bine orizontul?

Primul pas este să răspunzi cât mai sincer la întrebările care rezonează cu tine dintre cele enumerate aici: http://www.iesidinceata.ro/55-de-intrebari-pentru-a-afla-cine-esti/

Îndrăznește să visezi, descoperă ce-ți dorești să faci în viață și ia acele decizii care te poartă într-acolo.

Sunt curioasă cum vezi tu locul tău de muncă. Lasă-mi un comentariu mai jos.

 

Cu mult drag,

Simona

Poţi să te abonezi la newsletter pentru a fi la curent cu noile informatii de pe blog!  Vei primi totodată materialul gratuit "4 metode pentru a crea viața pe care o dorești"

Tot ce trebuie să faci este să completezi formularul de mai jos, apoi să confirmi cererea de abonare cu un click pe link-ul din emailul primit.

Articole asemanatoare:

Lasa un comentariu prin facebook:

comentarii prin facebook!

Powered by Facebook Comments

7 comments
Oana
Oana

Eu m-am trezit din timpul facultatii pe care am terminat-o totusi si acum parintii vor si master si job in domeniu si daca se poate sa traiasca ei viata mea in continuare. Eu nu mai vreau asta dar imi este frica sa ma apuc de acel altceva la care visez pt ca imi e frica sa nu dau gres, din nou. Tu ce ai studiat prima oara?

Paraipan Cornelia-Mihaela
Paraipan Cornelia-Mihaela

de la 12 ani ani am stiut ce facultatea vreau sa fac si doemniu sa urmez..drept..normal ca la acea varsta nimeni nu a crezut, dar trecand anii, au constientizat cu totii ca asta imi doresc cu adevarat.am avut libertatea deplina sa-mi alega calea...si am urmat o facultatea de drept, intrucat e domeniu care ma defineste si ma face sa ma simt ca pestele in apa...o provocare continua!dar depinde in ce ramura a dreptului activezi..acum sunt in impas...am revenit la aceeasi problema..ce vreau sa ma fac, cand voi fi mare....

carmen
carmen

Mereu ne intrebam daca in alt loc de munca ar fi mai bun. Ceea ce ne intereseaza este doar salariul si daca acesta acopera facturile si hrana. Nu stiu cate persoane mai stau sa se gandeasca daca locul de munca ajuta la educarea personala permanenta. Cand am reusit sa ma angajez am facut un mare compromis sa am un loc de munca si un venit. Compromisul m-a costat mult dar in acelasi timp m-a ajutat si ma va ajuta sa ma dezvolt. Ne gandim fiecare dintre noi cate compromisuri facem ca sa avem numerar pe card?

Simona
Simona

Eu am studiat Stiinte Economice (Contabilitate si Informatica de Gestiune). Suna bine, nu? :) Daca te-ai trezit, nu lasa lucrurile sa treaca in continuare pe langa tine. Frica e normala. Iti arata ca e ceva nou, iar singura cale de a depasi frica este sa o infrunti. Altfel vei ramane toata viata cu regretul ca nu ai incercat. Mult succes! Te imbratisez!

Mioara Ivan
Mioara Ivan

stiu ca ti-ai dorit f mult sa ai o cariera de succes , si sunt convinsa ,ca vei face alegerea corecta, iti doresc sa ai o viata frumoasa.. si cum deja stii te astept cu mult drag ..ACASA..!!!!

Culea Maria Simona
Culea Maria Simona

Continua sa-ti pui intrebari si sa cauti raspunsuri. Este cel mai bun loc de unde poti incepe.

Simona
Simona

Draga Carmen, Daca tu simti ca te dezvolti nu conteaza ritmul in care o faci. Tu esti centrul universului tau.

Trackbacks

  1. [...] În articolul anterior îți vorbeam despre ce înseamnă excelență, ce înseamnă să faci lucrurile de nota 11 în loc de nota 10 în ceea ce privește munca pe care o desfășori și viața ta în general. [...]