O nouă abordare a stresului: schimbarea este soluția

Ți s-a întâmplat să cauți explicații raționale pentru o emoție pe care ai avut-o? Atunci știi că n-ai găsit niciun răspuns care să te mulțumească, ba chiar ai ajuns să te frămânți și mai tare. Emoțiile în sine sunt doar ceea ce sunt.

 
 

Asta nu presupune că e suficient să le acceptăm și să le lăsăm să-și facă de cap. A fi intelegent emoțional înseamnă a putea recunoaște emoțiile și a le controla în așa fel încât să ții cât mai departe emoțiile nedorite și să te bucuri de cele pozitive.

 

Emoțiile neținute sub control pot duce la diverse disfunctionalități, iar stresul este cea mai cunoscută dintre ele. Toți știm că stresul e numit boala secolului XXI din cauza multiplelor afecțiuni cu care este asociat. Cu toate astea, în goana vieții ni se pare că asta e lumea în care trăim și e nevoie doar să ne adaptăm. Ceilalți se mișcă pur și simplu în reluare pe lângă noi.

 

Abia când apar diverse simptomele unor boli fizice sau psihice începem să ne întrebăm dacă e totul în regulă cu noi.

 

Ce este de fapt stresul

 

Am lucrat 5 ani și jumătate într-un mediu recunoscut ca fiind „stresant”. Ajungeam seara acasă și nu-mi doream decât să dorm. Eram arțăgoasă, aveam episoade de depresie, slăbisem și nu mă mai puteam concentra la nimic altceva fără acel pui de somn. Ba chiar începusem să cred că am tot felul de boli închipuite.

 

Controalele medicale nu indicau ceva neobișnuit, așa că singura explicație a medicului a fost stresul”. Am început să mă întreb ce este stresul dincolo de tot ceea ce citisem despre el și mai ales cum aș putea să-l elimin din viața mea.

 

Pentru a înțelege aceste lucruri a fost nevoie să caut cauza declanșării lui. În timpul liber îmi imaginam viața mea în afara acelui loc de muncă, așa că, în ceea ce mă privea, cauza evidentă era mediul de lucru.

 

Totuși, aveam colege care, în același mediu de lucru, se simțeau excepțional, radiau și lucrul ăsta se vedea cu ochiul liber. Așadar, dacă locul de muncă în sine ar fi fost cauza, n-ar fi trebuit ca toată lumea să aibă diverse simptome?

 

Lucrul ăsta nu mai conta în acel moment. Tot ceea ce conta era faptul că eu simțeam cum mă sting cu fiecare zi petrecută acolo.

 

Așa că după o perioadă de frământări și dubii am decis să-mi dau demisia. Am crezut că stresul va dispărea odată pentru totdeauna. Și a dispărut.. dar doar pentru a reapărea în altă formă și cu alte simptome.

 

Într-adevăr nu mai era la fel de puternic, dar faptul că trăiam așa cum altădată doar aș fi visat nu a venit cu un paravan anti-stres. Începusem să pun presiune asupra mea, să mă învinovățesc că nu-mi respectam propriile termene sau că nu obțineam rezultatele pe care mi le propusesem.

 

Stresul reapăruse pentru a-mi dovedi că ceea ce se întâmpla în exterior era doar un potențial factor declanșator. Ceea ce se petrecea apoi era propriul meu fel de a răspunde la acel factor, propria mea cale de a gestiona emoțiile declanșate în interiorul meu.

 

Factorii se modificaseră, însă eu rămăsesem aceeași persoană empatică ce absorbea șocurile ca un burete.

 

Stresul este așadar o interacțiune nefavorabilă între tine și mediu, acel răspuns la un factor declanșator din exterior (o traumă, o amenințare, o provocare, schimbări majore în viață, probleme financiare, dificultăți în relații) sau chiar la un factor din interiorul tău (vinovăție, nemulțumire, perfecționism, pesimism, așteptări nerealiste, gânduri negative).

 

Adaptarea la stres

 

Dacă factorul declanșator al stresului are o acțiune îndelungată, atunci organismul nostru încearcă să se apere și se adapteze la acel factor. De aceea vedem numeroase persoane prinse în situații aparent insuportabile, întrebându-ne din exterior cum reușesc să facă acest lucru.

 

În ultimele zile de dinaintea demisiei mele am privit în urmă, uitându-mă la cei 5 ani și jumătate și întrebându-mă cum am putut să trec acel prag atât de mult timp. Cauza nu era frica și măcar nesiguranța zilei de mâine, ci doar adaptarea la condițiile existente.

 

În anul 1956, biochimistul canadian Hans Seyle, cel care a introdus noțiunea de stres, a afirmat că adaptarea la stres este o reacție ce are 3 faze:

 

1. alarma – primul răspuns al organismului, mobilizarea generală a forțelor de apărare a organismului, sistemul „luptă sau fugi”. În această fază conștientizăm pericolul, știm că situația în care ne aflăm nu ne este benefică și încercăm să ne salvăm.

 

În exemplul meu, atunci când am conștientizat că domeniul în care lucrez nu este aliniat cu principiile mele de viață, am încercat să obțin indirect părerea celor din jurul meu (părinți, prieteni, colegi). Ideea conform căreia toată lumea trece prin așa ceva m-a făcut să trec la faza următoare;

 

2. rezistența – organismul se adaptează și se autoreglează.

 

M-am adaptat, dar am devenit vulnerabilă la alți factori declanșatori de stres. Lucrurile minore, care altădată treceau neobservate, erau acum ca gazul pe foc. Eram irascibilă, iar dacă nu izbucneam în exterior, o făceam cu certitudine în interior;

 

3. epuizarea – adaptarea organismului cedează, resursele sunt epuizate și poate interveni boala sau chiar moartea.

 

Stresul este asociat cu boli cardiovasculare, astm, obezitate, diabet, dureri de cap, depresii și anxietate, probleme gastro-intestinale, îmbătrânire accelerată sau moarte prematură. Stresul nu e doar o senzație, ci este răspunsul corpului tău la o amenințare.

 

Din fericire nu este nevoie să ajungem până aici. Este necesar să înțelegem că nu este în regulă să ne adaptăm la infinit unor condiții care generează stres.

 

Autocunoașterea și soluția potrivită

 

Ideea că în mediul în care lucrasem existau și persoane care nu manifestau semne de stres m-a făcut curioasă să înțeleg diferența între mine și acele persoane.

 

Așa am descoperit un studiu făcut tot în anul 1950 de doi cardiologi, Meyer Friedman and Ray Rosenman. Conform acestui studiu, există o puternică legătură între tipul de personalitate și sănătate. Teoria descrie două tipuri distincte de personalitate în funcție de care se manifestă un risc diferit de dezvoltare a bolilor cardiovasculare (aceste boli fiind des asociate cu stresul):

 

Tipul A de personalitate – specific pentru o persoană presată de timp, iritabilă, agresivă, competitivă, dornică să se realizeze, ambițioasă, organizată, nerăbdătoare și sensibilă uneori, care preia mai mult decât poate duce și își stabilește termene de finalizare;

Tipul B de personalitate – specific pentru o persoană relaxată, comodă, care nu se supără dacă pierde în competiția cu altcineva.

 

Studiul a relevat faptul că persoanele de tip A sunt mai predispuse la afecțiunile cardiace, reacționează mai rapid și mai puternic la stimulii stresanți, iau lucrurile personal și intră în situații stresante. Astfel de persoane se aprind la incidente minore și sunt grăbite, ceea ce cauzează exasperare și stres.

 

Persoanele de tip B sunt total opusul celor de tip A. Ele au un nivel scăzut de stres și nu sunt afectate dacă nu obțin ceea ce și-au propus.

 

Teoria poate părea cumva extremistă, cu atât mai mult cu cât, oameni fiind, oscilăm între cele două extreme. Cu toate astea, schimbările din viețile personale și profesionale, precum și dorința de a ne adapta la societatea în care trăim ne determină de multe ori să cădem în descrierea tipului A de personalitate.

 

Asta înseamnă că suntem condamnați la o viață stresantă? Răspunsul este: “Nu neapărat”.

Soluția este o alegere făcută în cazul fiecărei situații stresante:

1. schimbarea circumstanțelor;

2. schimbarea propriei interpretări asupra circumstanțelor.

 

Stresul nu va fi niciodată eliminat definitiv din viețile noastre, dar putem controla cât de mult ne afectează în fiecare moment. Ne putem focaliza pe emoții sau pe rezolvarea problemelor.

 

Înainte de a-mi da demisia am făcut o analiză câștig – pierdere. Am scris ce obțin înapoi în viața mea și ce pierd dacă schimb factorul ce declanșa stresul. Am analizat cum sunt afectate celelalte persoane apropiate mie la acel moment și cum va fi viața lor după ce îmi voi recăpăta liniștea.

 

De cele mai multe ori schimbarea circumstanțelor va elimina stresul, dar uneori, din diverse cauze, această schimbare nu este posibilă. Viața își poate recăpăta însă sensul printr-o schimbare la nivel emoțional.

 

Recunosc că doar schimbarea propriei interpretări asupra circumstanțelor m-a făcut să trec peste ultimul an de dinaintea demisiei. Acel an a fost perioada de care aveam nevoie pentru ca lucrurile să se clarifice și să-mi dau dau seama dacă vreau cu adevărat să schimb total ceea ce însemnase până atunci “viața profesională”. De asemenea a fost perioada în care am putut să pun la cale un plan de viitor.

 

În tot acest timp atitudinea potrivită a fost unealta schimbării. N-am mai privit serviciul ca pe un obstacol, ci ca pe o trambulină către o viață mai bună. Atitudinea face diferența între cei care cred că pot controla evenimentele și cei care cred că evenimentele se întamplă datorită unor circumstanțe exterioare lor.

 

Cei care cred într-o măsură mai mare că-și pot controla propria viață au o mai mare rezistență la stres și implicit la toate afecțiunile ce vin la pachet cu stresul.

 

Despre cum să-ți construiești o atitudine extraordinară poți citi în articolul de aici.

 

De asemenea, nu uita de importanța activității fizice, a tehnicilor de relaxare (muzică, meditație, respirație, citit) și a grijii manifestate față de propria persoană.

 

Ca întotdeauna, mi-ar plăcea să aud părerea ta printr-un comentariu.

 

Mulțumesc pentru că ești aici,

 

Simona Culea

 

Sursa foto: Stres

Poţi să te abonezi la newsletter pentru a fi la curent cu noile informatii de pe blog!  Vei primi totodată materialul gratuit "4 metode pentru a crea viața pe care o dorești"

Tot ce trebuie să faci este să completezi formularul de mai jos, apoi să confirmi cererea de abonare cu un click pe link-ul din emailul primit.

Articole asemanatoare:

Lasa un comentariu prin facebook:

comentarii prin facebook!

Powered by Facebook Comments

3 comments
izabelaAndreia
izabelaAndreia

Recomand cu incredere cartea Codul Vindecarii de Alexander Loyd si Ben Johnson,doi doctori care au descoperit o metoda eficienta de a trata problemele sufletesti care stau la baza aparitiei bolilor fizice,stresul fiind cauza tuturor problemelor.Este o carte minunata.Numai bine va doresc si nu uitati ca citind si aplicand ceea ce invatam din aceste scrieri,ne putem face viata mai frumoasa.

MihaelaIstrate
MihaelaIstrate

Da  ai dreptate simona si eu trec momentan prin aceleasi situatii,insa ma bucur ca incet ,incet  incep sa am incredere in mine si sper sa opresc aceste situatii stresante din viata mea.Ce am  invatat de la tine ,din articolele tale este ca singura persoana care poate schimba aceasta situatie unt doar EU! Si iti multumesc inca odata pentru toate mailurile,articolele si incurajarile pe care mi le trimiti.Sincer cand m-am abonat la ;iesi din ceata; nu m-am gandit ca va avea un asa puternic impact asupra mea,dar acum dupa aproape 1 an de zile crede-ma ca nu regret nici o clipa.Iti multumesc inca odata si iti doresc o seara placuta si un week-end minunat!

Simona Culea
Simona Culea moderator

@izabelaAndreia  Multumesc pentru recomandare si la cat mai multa aplicare in viata noastra a principiilor care rezoneaza cu noi.