Motivul pentru care esti propriul tau dusman

De ce crezi că oamenii își taie singuri craca de sub picioare? De ce amână lucrurile despre care știu în mod rațional că sunt bune pentru ei? De ce nu-și îndeplinesc promisiunile pe care și le fac lor înșiși? De ce spun că vor să fie fericiți și sănătoși, dar își distrug relațiile și își nesocotesc sănătatea?

 

De ce își transformă convingerile în singura realitate acceptabilă în care să trăiască?

 

Pentru că realitatea fiecăruia este creată în primul rând emoțional. Tot ceea ce gândim, simțim și facem este “lipit” de noi cu emoții atât de puternice încât rațiunea n-are nicio șansă de a câștiga această luptă. Toate scuzele exterioare (oameni, evenimente, împrejurări) pălesc în fața sabotajului emoțional interior.

 

Emoții versus logică

 

O cunosc pe Amalia de când eram două fetițe ce se jucau în fața blocului împreună. Astăzi am crescut și prea puțini știu ce se petrece cu adevărat în interiorul ei (i-am schimbat numele pentru a-i păstra intimitatea, însă îi mulțumesc că a acceptat să fie exemplul meu pentru tine în articolul de astăzi).

 

De când se știe a simțit că nu poate avea încredere în oameni. Simțea de asemenea că oamenii râd de ea atunci când o complimentează și îi spun că este frumoasă. Amalia este o fată care are propria firmă, câștigă bine și culmea, toți cei din jur îi spun că arată bine. În adolescență însă a simțit cum propria ei mama o considera urâțică și îi recomanda să folosească fond de ten și puțin machiaj, “doar așa pentru a acoperi defectele pe care le are”.

 

Nu trebuie să fii geniu pentru a-ți explica ce se întâmpla până de curând în mintea Amaliei. Nu-i de mirare că nu avea încredere în oameni. Ea era condiționată de mama ei să creadă că este urâtă. Prin urmare, dacă cineva îi spunea că este frumoasă însemna că este mințită în față.

 

Acum o să te gândești că în urma complimentelor ar fi putut să se uite în oglindă și să vadă că nu era deloc urâtă, însă atunci când subconștientul are de ales între emoțiile adânc înrădăcinate și logică, emoțiile vor învinge aproape întotdeauna.

 

Ce sunt de fapt emoțiile? Și-atunci ce sunt sentimentele?

 

Emoțiile și sentimentele sunt de multe ori văzute ca fiind același lucru. Deși sunt puternic legate, ele sunt însă diferite și diferența dintre ele este importantă pentru a te înțelege mai bine pe tine și pe cei din jurul tău.

 

Emoțiile sunt fenomene naturale, esențiale pentru supraviețuirea noastră. În fiecare zi noi percepem viața prin intermediul simțurilor noastre. Percepția asupra vieții are însă o formă emoțională. Emoțiile stabilesc atitudinea noastră față de realitate, ne atenționează când există un pericol sau când există o plăcere.

 

De exemplu, imaginează-ți că ești în fața unei cuști de la grădina zoologică. În interior este un leu. Probabil că simți curiozitate sau admirație față de prezența animalului. Acum imaginează-ți că animalul este în libertate. Bătăile inimii sunt din ce în ce mai rapide și simți frica până în măduva oaselor. Astfel decizi dacă poți să lupți sau este nevoie să fugi.

 

Emoțiile sunt intense și într-o anumită măsură temporare. Spun „într-o anumită măsură” pentru că noi avem impresia că ele încetează atunci când dispare motivul pericolului sau al plăcerii. Cu toate acestea, studiile arată că emoțiile intense (frică, furie, tristețe) rămân de fapt captive în interiorul nostru.

 

În timp, emoțiile se acumulează și încep să se întipărească în subconștientul nostru. Emoțiile acumulate formează apoi o concluzie emoțională despre viață, despre cum s-o trăim și mai ales despre cum să supraviețuim fizic și mental într-o lume haotică. Astfel se naște un sentiment. Emoțiile contribuie la producerea sentimentelor.

 

Spre deosebire de emoții, care sunt intense, sentimentele au o energie mai scăzută, sunt stabile și durează în timp. De exemplu:

- bucuria este o emoție, fericirea este un sentiment

- frica este o emoție, grijile sunt sentimente

- entuziasmul este o emoție, satisfacția este un sentiment

- furia este o emoție, amărăciunea este un sentiment

- îndrăgostirea este o emoție, iubirea este un sentiment

- tristetea este o emotie, depresia este un sentiment.

 

Lupta cu propriile emoții

 

Lupta emoțională are loc atunci când noi ne dorim ceva, iar subconștientul nostru (containerul minții noastre cu experiențe, credințe, convingeri) nu este aliniat la ceea ce ne dorim. Amalia își dorea să creadă în oameni și să își găsească un partener, însă respingea toți oamenii care nu îi confirmau credința că este plină de defecte și îi atrăgea pe cei care o făceau să sufere.

 

Subconștientul este ca un pilot automat. El ne duce acolo unde i-am cerut. Dacă vrem să avem succes, iar succesul înseamnă să fim în siguranță chiar dacă suntem nefericiți, atunci subconștientul ne va ajută să fim nefericiți.

 

Uită-te un pic la aspectele din viața ta în care vrei să fii o persoană împlinită: relații, bani, sănătate, profesie. Verifică dacă există vreo situație în care lucrurile se întâmplă tocmai pe dos față de cum ți-ai dori:

- poate că nu faci mișcare, fumezi, bei sau ai alte obiceiuri care-ți sabotează sănătatea

- poate ai în viața ta oameni care te fac să suferi, poate te cerți cu persoana de lângă tine

- poate nu ai niciodată suficienți bani, poate că nu reușești să economisești sau să investești.

 

Asta înseamnă că ai în subconștientul tău anumite programe menite să te facă să eșuezi. Este posibil să nu conștientizezi emoțiile care stau la baza acestor programe și să te lupți deja cu ele fără să știi. Când te lupți cu emoțiile tale apare durere, suferință și senzația că nu știi încotro s-o apuci.

 

Sunt anumite cuvinte care sunt des folosite de cei ce se luptă emoțiile captive în interiorul lor:

- trebuie: „Trebuie să slăbesc”, „Trebuie să fac mai multă mișcare”, „Trebuie să am mai multă grijă de mine” – asta arată că nu suntem mulțumiți cu ceea ce suntem în acest moment

- încerc: „O să încerc să-mi iau un concediu”, „O să încerc să-i spun în față ceea ce am de spus” – a încerca înseamnă a merge în cerc. Dacă faci efectiv ceva înseamnă că nu mai încerci, ci acționezi

- poate: „Poate că mâine o să am mai multă grijă de mine”, „Poate că diseară merg la culcare mai devreme”. – asta arată că putem oricând să renunțăm la ideea noastră.

 

Ce se ascunde dincolo de orice emoție captivă

 

În spatele luptei emoționale care se dă în noi este felul în care ne vedem pe noi înșine și ideea că nu ne ridicăm la standardele impuse de părinți, de prieteni, de societate. Toate limitările noastre sunt date de emoțiile captive în noi. Credem că nu merităm să fim iubiți și acceptați pentru ceea ce suntem acum, așa că ne tăiem craca de sub picioare și distrugem tot ceea ce ar putea să ne ajute. La baza tuturor frământărilor stă faptul că nu ne iubim suficient.

 

Imaginea pe care o avem despre noi înșine este tot rezultatul tuturor programărilor și condiționărilor din trecut. Tot ceea ce gândim, simțim și facem este legat de imaginea pe care o avem despre noi.

 

Lupta emoțională este întreținută de frică, iar frica este rezultatul diferenței între ceea ce ne dorim și imaginea pe care o avem despre noi. Asta înseamnă că ne dorim lucruri care nu sunt bune pentru noi pentru că nu corespund cu ceea ce credem despre noi.

 

Dacă vrei bani și crezi că nu meriți să ai banii pe care ți-i dorești, atunci subconștientul tău va găsi o metodă care să respingă orice șansă de a obține acei bani. Boala poate fi un pretext pentru a atrage atenție, iubire, grijă. Dacă în copilărie părinții noștri ne acordau mai multă atenție atunci când eram bolnavi, în subconștient poate rămâne impresia că boala este ceva bun.

 

În mod rațional poți să te întrebi cum și-ar putea dori cineva să fie bolnav și sărac. Nimeni nu-și dorește în mod conștient acest lucru, însă uneori fericirea poate fi asociată cu sentimente mult mai dureroase decât sărăcia și boala. Poate simți că nu meriți să ai parte de fericire dacă o rudă apropiată suferă. Poate crezi că ești o persoană rea pentru că ți s-a spus cândva că ai greșit.

 

În cazul Amaliei, defectele scoase în evidență de mama ei deveniseră parte din identitatea ei. Ea nu credea că este demnă de iubire pentru că propria ei mamă n-o plăcea așa cum este. Realitatea ei ca adult era formată de ceea ce a simțit în copilărie și nu de ceea ce s-a întâmplat de fapt.

 

Ne amintim ceea ce s-a întâmplat în trecut prin prisma a ceea ce am simțit: frică, furie, durere… Trecutul este adus în prezent prin intermediul emoțiilor rămase captive în noi.

 

Soluția este să dăm un nou sens trecutului în așa fel încât să schimbăm felul în care ne simțim în prezent.

 

Îmi aduc aminte că undeva prin clasele primare mi-am dorit foarte mult ca tatăl meu să vină la premierea de sfârșit de an. Îmi doream să mă vadă cu coronița pe cap. Știu și acum cu ce eram îmbrăcată și încălțată. N-a venit și asta m-a făcut să simt că nu este mândru de mine, ba chiar că sunt lucruri mai importante decât mine în viața lui.

 

Mult timp am legat acest incident de lipsa de iubire din partea lui. Era doar tristețea acumulată în mine. Abia târziu am aflat că era dezamăgit de propria persoană, de faptul că n-a putut să-și termine studiile, de faptul că a renunțat la visurile lui. Absența lui n-avea legătură cu iubirea pe care se temea să o arate.

 

Acum gândește-te la un incident din trecutul tău care încă te urmărește până astăzi. Închide ochii și rememorează-l. Imaginează-ți că ești cu persoana sau cu persoanele implicate în acel incident. Întreabă aceste persoane care este versiunea lor despre ceea ce s-a întâmplat. Dă-ți voie să creezi un scenariu diferit de ceea ce presupui tu că s-a întâmplat. Știu că ai dreptate, dar totuși dă-ți voie să îți imaginezi ce spun ceilalți. Este posibil să existe o altă versiune decât a ta?

 

Dacă da, te poți pune în locul persoanelor care vorbesc și le poți înțelege punctul de vedere? Adevărul este creat doar de tine. Interpretarea a ceea ce s-a întâmplat este dată de tine. Schimbând interpretarea schimbi și imaginea pe care o ai despre tine.

 

Din fericire oricine poate schimba felul în care se vede. Gândirea pozitivă nu este suficientă să schimbăm imaginea pe care o avem despre noi. Este nevoie de o imagine care să se potrivească cu scopurile noastre, cu ceea ce este important pentru noi și cu ceea ce suntem în interiorul nostru. Este nevoie să credem în noi.

 

Întrebarea pe care poți să ți-o adresezi aici este: “Ce am nevoie să cred despre mine ca să obțin ceea ce îmi doresc? ”. Imaginează-ți cum arăți atunci când s-a îndeplinit ceea ce îți dorești, cum te simți, ce faci și apoi adu acea stare în prezent pentru a face efectiv lucrurile pe care le-ar face acea persoană.

 

Ține cont că frica se transformă în putere atunci când îți spui: „Mă accept și mă iubesc indiferent de ceea ce se întâmplă, indiferent dacă lucrurile merg sau nu conform planurilor, indiferent de obstacole”.

 

Este nevoie ca în primul rând să ne acceptăm emoțiile (ca alternativă la reprimarea sau ignorarea lor), oricât de dureroase ar putea fi ele și să le înlocuim cu emoțiile menite să ne sprijine în ceea ce ne dorim: dorință, entuziasm, speranță, pasiune, bucurie.

 

Nu uita că emoțiile pozitive acumulate se transformă în sentimente. Gândurile îmbogățite de sentimente duc la decizii, deciziile duc la acțiuni, iar acțiunile se reflectă în calitatea vieții pe care o trăim.

 

Cu drag,

Simona

Poţi să te abonezi la newsletter pentru a fi la curent cu noile informatii de pe blog!  Vei primi totodată materialul gratuit "4 metode pentru a crea viața pe care o dorești"

Tot ce trebuie să faci este să completezi formularul de mai jos, apoi să confirmi cererea de abonare cu un click pe link-ul din emailul primit.

Articole asemanatoare:

Lasa un comentariu prin facebook:

comentarii prin facebook!

Powered by Facebook Comments

0 comments