Marea minciună: “Nu am suficient timp”

„Nu am avut timp”. „Nu am suficient timp”. „Nu voi avea suficient timp pentru tot ceea ce vreau să fac”. Trecut – prezent – viitor. Obstacolul e același: timpul limitat. 24 de ore într-o zi, 168 de ore într-o săptămână, 8.760 de ore într-un an și fără excepțiile de rigoare, câteva zeci de mii de ore rămase din viață.


 

Există sute de cărți de managament al timpului, teorii și pași de productivitate într-o lume tot mai preocupată de scurgerea rapidă a timpului. Frica de a nu face față solicitărilor, de a nu ne adapta la schimbările personale și colective, de a nu corespunde cerințelor sau de a eșua este acum percepută ca dorință. Ne dorim să fim parteneri de cuplu, părinți, prieteni, colegi, șefi sau leaderi de excepție și totodată ne dorim timp pentru noi, pentru trupul și sufletul nostru. Vrem să mâncăm sănătos, să facem sport, să ne relaxăm în stilul propriu, să atingem obiective, dar ajungem la aceeași barieră: nu este suficient timp.

 

Alergând între sarcini mai mult sau mai puțin conștientizate, ne oprește imaginea unei alte persoane care face tot ceea ce noi visăm sau chiar mai mult și în condiții mult mai grele. Inevitabil ne întrebăm cum reușește și ne învinovățim spunând: “Eu fac tot ceea ce pot. Așa sunt eu. Nu pot mai mult”.

 

De ce unii au timp, iar alții nu? De ce pentru copii timpul se dilată, iar pentru unii adulți se contractă? Când începem să ne preocupăm de trecerea timpului?

 

Amintirile copilăriei sunt vii și timpul se măsoară prin raportare la adulți: „când eram copil…”. Jocurile copilăriei erau oprite de strigătul mamei care ne chema la masă.

 

Pe măsură ce creștem, devenim tot mai conștienți de presiunea timpului. Intervin obligații și responsabilități care ne sunt înmânate ca un bagaj pe care suntem obligați să-l cărăm pentru tot restul vieții după noi. Ne maturizăm, iar pentru a corespunde așteptărilor, ne asumăm roluri ce solicită o altă parte din viețile noastre.

 

Copilăria și timpul

Îmi aduc aminte foarte bine ultima zi dintr-o frumoasă vacanță de vară. Mi-o aduc aminte clar pentru că atunci timpul s-a contractat pentru prima oară în viața mea. Să fi avut aproximativ 9 ani… Cert e că eram în clasele primare și avusesem de făcut o temă de vacanță la matematică, respectiv o culegere de probleme. (Oare de ce se cheamă exercițiile de matematică “probleme”?)

 

Am întipărită în minte noaptea de dinaintea primei zile de școală cu imaginea mea la masă, încercând să termin tema pe care n-o făcusem de-a lungul verii. A fost prima oară când timpul nu mi-a ajuns, iar răspunsul meu de a doua zi dimineață în fața învățătoarei care-mi cerea caietul a fost: “N-am avut suficient timp”. Nu știu dacă a fost un răspuns izvorât din ceea ce am auzit de la adulții din jurul meu, știu doar că atunci timpul a rămas prietenul meu doar pe perioada vacanței, transformându-se apoi în principalul meu competitor.

 

În procesul de maturizare am cunoscut așa-zisa unealta de măsurare a timpului. Am obținut primul meu ceas de mână, apoi am făcut cunoștință cu ceasul cu alarmă, iar mai târziu cu telefonul mobil al cărui ceas îl priveam cu mândrie. Aveam încă parte de vacanțele la bunici unde timpul și ceasul se opreau. Bunica se trezea atunci când lumina pătrundea pe fereastră. Puteam auzi cocoșul cântând și știam că începe o nouă zi. Bunica nu se uita la ceas și cu toate astea știa când e momentul pentru masă și pentru odihna de amiază. Seara vacile veneau spre casele lor, iar găinile intrau în cuibar pregătindu-se de culcare. Așa cum spunea Lucian Blaga: Veșnicia s-a născut la sat”.

 

Veșnicia nu făcea parte din dorințele copilăriei. Visam să fiu adult, iar timpul mi-a îndeplinit această dorință. Prezentul copilăriei s-a transformat în trecut, iar viitorul s-a transformat în prezent. Acum sunt un adult ce încearcă să înțeleagă diferența între bogăție și sărăcie în ceea ce privește timpul.

 

Timpul nu are nicio legătură cu scuzele noastre

Așa cum mi-am mințit învățătoarea că nu am avut timp pentru tema de vacanță, am continuat să mă mint ca adult: “Nu am timp pentru relaxare, muncesc non-stop”, „Nu am timp pentru lucrurile de care mi-e frică”, „Nu am timp pentru persoana X sau pentru întâlnirea din data Y”.

 

Cu toate că minciuna are sens, nu degeaba se spune că are picioare scurte. La un moment dat se prăbușește sub propria greutate.

 

Nici eu, nici tu, nu deținem timpul și totodată timpul nu este stăpânul nostru. Timpul există independent de noi și viața noastră. Timpul este o altă dimensiune ce diferă de realitatea noastră. Noi nu vedem timpul, ci doar ceasurile. Ceasurile nu ticăie în cosmos. Așa cum bunicii sau străbunicii noștri au trăit fără ceas, la fel putem trăi și noi, dar realitatea noastră fizică va fi tot permanent influențată de acea aparență macroscopică care rămâne încă un mister pentru știință – TIMPUL.

 

A da la schimb ceva ce nu ține de planul fizic pentru a obține o satisfacție în realitatea curentă este ca și cum am dori să cumpărăm cu bani veșnicia.

 

Ceea ce ne aparține până la un anumit punct este propria viață. Viața noastră poate fi asemănată cu un lichid, iar timpul este clepsidra în care se află lichidul. Cât de repede sau cât de lent se scurge viața prin clepsidră ține de alegerile proprii: alegem să fim într-un anumit loc, lângă anumite persoane sau singuri; alegem să facem anumite lucruri în detrimentul altora; alegem să mâncăm anumite mâncăruri în locul altora.

 

Dacă te uiți în oglindă și nu-ți place ce vezi, învinuiești oglinda? Dacă la sfârșitul zilei nu-ți place ce ai obținut de ce ar fi de vină timpul?

Ne mințim că n-avem timp pentru că dăm la schimb o parte din viața pe care ne-am dori-o, dar de care ne temem totodată. Într-o parte a clepsidrei se află visurile și speranțele noastre, iar de cealaltă parte găsim alegerile simple menite să amâne acțiunea imediată.

 

Motivele pentru care minciuna „n-am suficient timp” este una plauzibilă includ:

-  gândurile referitoare la ce ar putea crede ceilalți despre noi dacă nu le îndeplinim așteptările, remușcările trecutului sau grijile pentru viitor – cu alte cuvinte, determinăm propria criză prin scenariile negative pe care ni le imaginăm. Asta duce la dezorganizare, muncă suplimentară și stres;

-  recompensa imediată – distracțiile imediate sunt de cele mai multe ori mai tentante decât acțiunea care nu garantează recompensa pe viitor. Așadar acceptăm alinarea produsă de media, rețelele de socializare și conversațiile virtuale în locul disciplinei. Efectele pe termen lung însă pot fi asemănate cu efectele consumul de junk-food asupra sănătății;

- acceptarea sarcinilor altor persoane – atât în viața de zi cu zi, cât și în cea profesională, ne este greu să refuzăm politicos cererile altor persoane și irosim energia necesară lucrurilor importante pentru noi. Lasă bagajul altora, concentrează-te pe al tău;

- dorința de a face totul fără vreun pic de ajutor din partea altora, inclusiv capcana perfecționismului – ne aglomerăm crezând că nimeni nu poate face lucrurile la fel de bine ca noi;

- ignorarea propriilor responsabilități – este normal să ne suprasolicităm când nu știm cu adevărat ce avem de făcut. Așa că fă o listă cu tot ce ai de făcut în viața profesională, personală sau în timpul liber;

- nestabilirea priorităților – este important ca după ce ai stabilit ce responsabilități ai, să decizi care sunt prioritare și să începi ziua cu ele;

- nefinalizarea lucrurilor începute – ceea ce am început, dar nu am terminat creează mai multă frustrare și tensiune decât lucruri neîncepute, așa că redu la minimum sarcinile suspendate.

 

Eu sunt adepta tehnicilor de productivitate ce îmbunătățesc calitatea propriei vieți, fără însă a învinui timpul. Data viitoare, în loc de a spune „nu am suficient timp”, reformulează mental: „aleg să …” sau „e mai important pentru mine să…” (ceea ce urmează să faci în continuare). Dacă afirmația mentală este ceea ce-ți dorești, atunci ai făcut alegerea potrivită pentru tine. Dacă te minți, atunci regândește motivele pentru care îți consumi o parte din viață pentru acel lucru. Este o chestiune de alegere.  Lupta se dă cu propria persoană și nu cu o iluzie.

 

Einstein spunea în martie 1955 în scrisoarea sa către familia lui Michele Besso, un prieten drag trecut în neființă: „El a plecat din această lume stranie cu puțin timp înaintea mea. Asta nu înseamnă nimic. Oamenii ca noi, care cred în fizică, știu că distincția între trecut, prezent și viitor este doar o iluzie încăpățânată”.

 

Lasă jos bagajul altora. Ai timp pentru ceea ce e cu adevărat important pentru tine, dar e nevoie să sacrifici lucrurile importante pentru alții.

 

Pentru mine, a scrie face parte din lucrurile importante pe care nu le dau pe nicio recompensă imediată. Care sunt lucrurile importante pentru tine și cât de tare te împiedică iluzia “nu am suficient timp”? Ce poți face chiar acum pentru a schimba situația?

 

Dă-ți voie să transformi clepsidra timpului într-un drum plin de satisfacții pe măsură ce descoperi că tu ești persoana care stabilește direcția.

 

Cu drag,

Simona

 

 

Sursa foto: Clepsidră

Poţi să te abonezi la newsletter pentru a fi la curent cu noile informatii de pe blog!  Vei primi totodată materialul gratuit "4 metode pentru a crea viața pe care o dorești"

Tot ce trebuie să faci este să completezi formularul de mai jos, apoi să confirmi cererea de abonare cu un click pe link-ul din emailul primit.

Articole asemanatoare:

Lasa un comentariu prin facebook:

comentarii prin facebook!

Powered by Facebook Comments

16 comments
DemeserieMama Super
DemeserieMama Super

De multe ori nu comentez la articolele tale ca ,,nu am timp'' dar am ajuns la concluzia ca 10min.pe zi merita si sufletul meu sa imi fac timp pentru ceva frumos si bun.O zi minunata iti doresc

Livia
Livia

Da aveam timp in copilarie nelimitat.Atunci mama imi spunea ca pentru ea ziua e prea scurta sa ii ajunga sa le faca pe toate.Acuma de cand eu sunt mamica si eu as vrea mai mult timp,iar MAMA care a ramas singura dupa ce toti cei noua copii ai ei am plecat fiecare pe durumul si la casele lor are timp foarte mult.Acuma pentru ea ziua trece foarte greu stand si asteptand sa vada care dintre cei noua copii ai ei au sa vina sa ii treaca pragul la un sfarsit de saptamana si de multe ori asa trece un an intreg stand si asteptandu-ne dar noi nu avem suficient timp pentru a ajunge pana la ei.Si uite asa oma gandesc ca o sa ajungem si noi peste vreo 30-40 de ani sa avem suficient timp.

Simona Culea
Simona Culea

Draga mea, incepe cu ce e important pentru tine. Refuza politicos cerintele altora si ocupa-te ulterior de ele doar daca tu consideri ca e necesar.

Dorin
Dorin

Am vazut o poza acum ceva vreme care explica cumva de ce nu facem tot ceea ce dorim: cand esti copil ai energie si timp dar nu ai bani, cand esti adult ai bani si energie dar nu ai timp iar cand esti batran ai timp si bani dar nu ai energie. Sunt si eu prizoner al timpului din pacate. Multe idei le-am abandonat de-a lungulul timpului din cauza acestui cerc vicios: treaba la munca-treaba acasa-timp pentru mine aproape zero, iar cand prindeam timp liber preferam sa ma deconectez total, sa ma relaxez, Uneori reuseam dar de cele mai multe ori nu si eram mai stresat sau obosit decat atunci cand nu m-as fi odihnit. Aman sa-mi fac analize medicale complete de aproximativ 5 ani, scuza specifica fiind "nu am timp". Spun scuza pentru ca daca as fi vrut cu adevarat se gasea timp, se gaseste timp pentru orice important e sa ai vointa sa faci lucru respectiv. Multumesc pentru articolul acesta si pentru toate celelalte, am impulsul necesar de a face ceea ce stiam demult ca trebuie facut: sa-mi pun o ordine in viata. Offtopic 1: Imi place noua tema a blog-ului, mai e putin totusi de lucrat sa apara butoanele din meniul de sus, zic eu necesare. Offtopic 2: Zic de mult ca ajung sa testez meniul de la Forte Life interesat fiind de mancarea vegetariana. Am trecut treptat treptat de la mancarea cu carne la mancarea vegetariana desi nu e usor sa pot face acest lucru iar in ultima vreme presat de multe probleme am renuntat un pic la idee si n-am mai tinut cont si s-a simtit acest lucru. Am zis STOP si am reinceput sa mananc sanatos. Cu drag, Dorin.

Pietraru Luminita
Pietraru Luminita

Multumesc,Simona!Am citit articolul,am 'fortat'putin timpul, mi-am amintit ca ar trebui sa ajung la un mic 'aranjat' al parului. Si am ajuns,dupa ce mi-am dus copii la scoala. Trebuie sa recunosc ca altfel m-am privit in oglinda apoi.Pana si copiii au fost placut surprinsi...Un lucru marunt care ar trebui sa-mi aminteasca sa-mi fac timp pentru muuuult mai multe!!!!!!!!"N-AM TIMP!"-as reformula astfel:Imi voi face timp pentru altii(imi face mare placere,recunosc),dar exista timp suficient si pentru mine(imi face mare placere recunosc)!

Albert Alberto
Albert Alberto

TU... mai intai sa te iubesti pe tine.... apoi sa versi peste altii.. pe care le iubesti ! de asta nu ai timpp pentru TINE!

Irina
Irina

Cred ca eu intru in prea multe proiecte si as vrea sa le fac pe toate. Da, ar trebui sa imi stabilesc prioritatile. Cel mai important este visul meu: vreau sa invat sa cant. Dar ii aloc prea putin timp!...

Octavian
Octavian

Cu lucrurile incepute si nefinalizate... aici ai punctat bine. Da, intr-adevar, autominciuna e cauza la multe. Nu ai timp de o relatie, dar ai timp de alta, nu ai timp sa termini ce ai inceput, pentru ca esti obosit dupa ce ai ajutat pe altcineva, dar te vede omul in carciuma, nu ai timp ca sa indraznesti sa faci ceva pentru a schimba jobul, dar ai timp pentru studii inutile... si tot asa, am intalnit si eu atatea minciuni cu timpul..., incat, daca as avea suficient timp, as face un top. Insa...:) NU AM TIMP pentru asta. In cazul meu, dintr-un motiv obiectiv,

Mihaela Istrate
Mihaela Istrate

da ai dreptate! de multe ori sunt atat de preocupata sa ma ocup de problemele altora si dupa aceea ma trezesc ;ca nu am timp;pentru mine!

Alexandru Cotea
Alexandru Cotea

adesea nu fac numai ce vreau eu .mai sunt sarcini de sot de bbunic de partener.Dar in general eu am timp. Sunt un fericit

Simona
Simona

Sa eviti sa pui presiune pe tine sau sa te invinovatesti. Te misti in ritmul tau propriu. Poate ne vedem cand ajungi pe la Forte Life. Modificarile de pe blog sunt in lucru, abia astept sa vezi rezultatul final.

Simona
Simona

Exista suficient timp pentru tine, bineinteles. Cand incepe sa-ti bata inima ca nu exista, trage aer in piept si repeta ceea ce ai spus mai sus. ;)

Simona
Simona

Ce poti face azi pentru a-i acorda mai mult timp?

Trackbacks

  1. […] Nu mai avem timp așa că începe goana după trofee de pus în vitrina vieții. Ni se spune că fericirea e condiționată de vârstă. […]

  2. […] clipele trăite conștient în prezent. Am făcut mai jos o listă de 12 modalități prin care timpul nu mai devine o piedică pentru a trăi clipa, ci dimpotrivă, se dilată pentru ca tu să simți […]