Legatura dintre ancorele trecutului, capcanele mintii si dorintele implinite

“Este ora 1, omul negru n-a venit”. Am împlinit 30 de ani acum 2 săptămâni, dar adeseori când mă uit la ceas și văd că este fix, în mintea mea se aude aceeași voce de copil ce se juca în fața blocului. Ora fixă declanșează o amintire care se repetă ca și când n-ar fi trecut ani de zile fără ca eu să mai spun cu voce tare acest lucru în fața altor persoane, o amintire cu râsete și imagini ale copiilor alergând veseli de colo-colo.

 

Inițial, când am conștientizat acest lucru am crezut că este ceva în neregulă cu mine. :) Ulterior, mi-am dat seama că este doar unul dintre numeroasele tipare pe care mintea mea le urmează fără ca eu să aleg dacă vreau sau nu să le urmeze. Spun “doar” pentru că tiparul “omului negru” nu-mi afectează viața în mod negativ, însă m-a făcut să mă întreb ce altceva se mai poate declanșa în mintea mea fără ca eu să știu?

 

În fiecare moment noi primim 2 milioane de biți de informații, dar mintea noastră nu poate procesa decât 147 de biți. Nu suntem totuși lăsați să alegem ce anume să procesăm pentru că astfel am claca la un moment dat. Pentru asta există în creierul nostru un sistem numit Sistemul Reticulat Activator Ascendent care decide ce este important și relevant pentru noi. El alege ce este important pentru ca noi să supraviețuim.

 

Astfel, dacă tu crezi că ceva este imposibil de obținut sau ar exista amenințări în încercarea de a-l obține, sistemul tău îl va respinge pentru a te proteja.

 

Se estimează că între 97 și 98% din activitatea minții este automată, subconștientă și inconștientă. Restul de 2-3% reprezintă șansa noastră de a alege în mod conștient.

 

Oamenii de știință au mai demonstrat că puterea subconștientului este de 1 milion de ori mai puternică decât cea a conștientului. De aceea, deși suntem obișnuiți să luptăm cu toată voința noastră pentru ceea ce vrem, rezultă o muncă de Sisif. (Sisif era un rege grec ce și-a atras mânia lui Zeus, fiind supus la o muncă veșnică: să urce un deal împingând o stâncă uriașă, care atunci când ajungea în vârf, se rostogolea din nou la vale și munca era reluată).

 

Tu poți spune că-ți dorești ceva, dar dacă ceva din cei 97% crede că nu meriți sau că nu ești gata pentru a obține, atunci riști să lupți la infinit fără a avea succes. Și-atunci, oare cei 2-3% rămași disponibili mai sunt suficienți pentru a ceea ce îți dorești?

 

„Asta înseamnă că practic n-am niciun control asupra minții mele?”, m-am întrebat eu de prea multe ori. Reușeam să-mi urmăresc gândurile pentru o scurtă perioadă, după care ele începeau din nou să sară ca o maimuțică de pe o liană pe alta, fără ca eu să le mai controlez.

 

Până într-o zi în care am simțit că am înțeles. Cuvântul cheie nu este controlul. Atunci mintea devine ca un copil pe care cu cât îl controlezi mai puternic, cu atât îți este mai greu să-l strunești.

 

Cu toate astea noi suntem părinții. Noi putem direcționa subconștientul și aici nu este vorba despre a controla, cât despre a căpăta experiență:

- odată ce ai conștientizat rezistența subconștientului, evită să presupui că știi tot și că-l poți învinge prin doar puterea conștientului

- poartă o discuție cu mintea ta și las-o să-ți dea detalii despre ceea ce o sperie, ceea ce crede că se poate întâmpla dacă tu obții ceea ce îți dorești, motivele pentru care vrea să te protejeze – exercițiul se cheamă “Dicteu” și asta înseamnă să scrii fără oprire pe o foaie de hârtie (cel mai bine) sau într-un document pe calculator tot ceea ce îți vine în minte, fără a analiza lucrurile în timp ce scrii

- fă o promisiune față de mintea ta subconștientă - asigur-o că lucrezi cu ea, nu împotriva ei și că intenția ta este să vă fie din ce în ce mai bine

- caută exemple ale oamenilor care au reușit în ceea ce îți dorești – pot fi oameni pe care îi cunoști sau nu, dar asta îi va arăta subconștientului că este posibil.

 

De la conștientizare la înțelegere și detașare…

 

În articolul trecut îți spuneam că există 4 pași pentru a modifica programele automate ce declanșează o reacție în lanț de gânduri, sentimente, acțiuni și obiceiuri:

 

1. Conștientizarea – nu poți schimba ceva despre care nu știi că există (pentru asta la finalul articolului anterior ai avut 2 exerciții);

2. Înțelegerea faptului că aceste tipare vin din exterior și s-au format prin ceea ce ai auzit, văzut și experimentat de-a lungul vieții;

3. Detașarea de acel program – dacă decizi că nu mai vrei să-l menții pentru că nu are nicio valoare pentru tine;

4. Recondiționarea - reantrenarea minții pentru a te susține, însă abia după ce ai eliminat tiparele care nu te mai reprezintă.

 

Astăzi vreau să ne concentrăm pe pașii cu numărul 2 și 3:

 

Ancorarea în trecut sau reînnoirea trecutului?

 

În NLP, ora fixă care îmi declanșa cântecelul din minte se numește ancoră. O ancoră este un mecanism ce declanșează o anumită reacție. De exemplu culoarea roșie la semafor este o ancoră pentru a te opri. Nu gândești acest lucru, ci se întâmplă automat.

 

Vremea de afară poate fi o ancoră pentru starea de dispoziție, chiar și reclamele apelează la ancore care trezesc în tine sentimente pozitive (iubire, imaginea familiei) pe care le leagă de produsul promovat.

 

Experiențele intense pot produce ancore care, odată fixate, îți pot conduce viața la nesfârșit (de exemplu o traumă care îți lasă o teamă ce persistă de-a lungul vieții). Alte ancore se fixează prin repetare (numele tău la care ai învățat să reacționezi ori de câte ori te strigă cineva).

 

Asta înseamnă că ancorele ne înconjoară peste tot. Ele sunt parte din viața noastră. Unele ancore ne trag până în adâncuri, altele ne ajută să nu ne scufundăm. Cu toate astea, cele mai multe s-au format fără ca noi să intenționăm acest lucru. Este foarte important să înțelegi originea felului în care gândești și mai ales să recunoști că acest mod de a gândi provine din exterior.

 

Al treilea element al schimbării este detașarea sau disocierea. Te asociezi cu trecutul tău atunci când vezi diverse imagini prin proprii tăi ochi, atunci când te implici și simți că trăiești din nou aceleași tipare. În sens invers, te detașezi sau te disociezi atunci când ești un observator al vieții.

 

Atunci când realizezi că modul de a gândi într-un anumit fel este doar un fișier de informații stocat în mintea ta poți alege dacă vrei să îl păstrezi sau să-l elimini. Libertatea ta de a îndeplini ceea ce îți dorești vine din conștientizarea ancorelor pe care le ai și din decizia de a reacționa numai la cele la care te ajută în ceea ce vrei.

 

De aceea o să te rog să completezi propozițiile de mai jos cu toată sinceritatea și spontaneitatea ta. Nu scrie ceea ce crezi că “ar trebui” să te caracterizeze sau să fie adevărat pentru tine, ci ceea ce simți:

 

Copil fiind, eu ….

Unul dintre lucrurile prin care mă simțeam ca fiind altfel față de ceilalți copii era …

Una dintre cele mai fericite amintiri din copilărie este ….

Una dintre cele mai nefericite amintiri din copilărie este …

Îmi aduc aminte că m-am simțit o persoană rănită atunci când …

Astăzi mă simt ca o persoană rănită atunci când …

Uneori încerc să-mi ascund rănile prin …

Una dintre căile deghizate prin care rănile mele ies la suprafață este ….

Dacă mi-aș accepta rănile atunci …

 

Astăzi sunt o persoană fericită atunci când …

Uneori îmi ascund fericirea prin …

Una dintre căile deghizate prin care fericirea mea iese la suprafață este ….

Dacă aș accepta stările de fericire atunci …

(N-am spus că nu accepți, dar completează propozițiile în continuare)

Dacă aș lăsa oamenii să vadă bucuria din mine atunci …

Dacă aș trăi mai mult în prezent atunci …

Dacă aș respira adânc și aș simți bucuria mea fără a o mai îngrădi atunci…

 

Reia propozițiile completate și întreabă-te ce poți învăța din ele. Reține ce ai învățat din incidentele amintite. Poți înțelege că aceste ancore din trecut sunt doar ceea ce ai învățat de la alții și că tu poți alege ceea ce vrei să te reprezinte?

 

Pe lângă Sistemul Reticulat Activator Ascendent, cel despre care îți vorbeam mai devreme, există lobii frontali ai creierului. Ei ne dau șansa să ne concentrăm pe ceea ce vrem. Făcând acest lucru, Sistemul Reticulat Activator Ascendent va găsi lucrurile pe care ni le dorim în mod conștient, nu cele pe care tiparele noastre le caută.

 

Fizica cuantică a demonstrat că atunci când există o mulțime de posibilități, dacă tu te decizi la una dintre ele, celelalte încetează să mai existe. Asta înseamnă că încetează să mai existe pentru tine. Pentru că reacția ta automată s-a schimbat.

 

Mintea ta este ca o grădină. Acolo poți planta semințele pe care le dorești sau o poți lăsa să producă buruieni. Am început să lucrăm împreună la semințe și…

 

Abia aștept să ne auzim în articolul următor. Până atunci spune-mi dacă această serie de articole îți este de folos în așa fel încât să știu dacă merită să continuăm.

 

Dacă ai întrebări sau păreri (pro sau contra :) ) nu ezita să-mi scrii mai jos.

 

Cu drag,

Simona

Poţi să te abonezi la newsletter pentru a fi la curent cu noile informatii de pe blog!  Vei primi totodată materialul gratuit "4 metode pentru a crea viața pe care o dorești"

Tot ce trebuie să faci este să completezi formularul de mai jos, apoi să confirmi cererea de abonare cu un click pe link-ul din emailul primit.

Articole asemanatoare:

Lasa un comentariu prin facebook:

comentarii prin facebook!

Powered by Facebook Comments

2 comments
Gabrine94
Gabrine94

Nu ai idee cat de mult ma ajuta fiecare articol de pe site.Multumesc!

IrimiaAndrei
IrimiaAndrei

Mie imi sunt de folos articolele tale. Sper sa-l scrii si pe urmatorul.

Toate cele bune, Andrei.