Iubire sau atașament?

Uneori relațiile sunt departe de a fi ușor de înțeles. Relațiile apropiate presupun iubire, iar iubirea a fost și rămâne un subiect controversat. De-a lungul timpului s-a încercat explicarea iubirii atât prin artă, cât și prin mijloace științifice.

 

 

Cu toate acestea, atât în viața reală, cât și într-un dicționar de sinonime, se pune un semn de egal între iubire și un amalgam de sentimente, senzații sau stări: dragoste, tandrețe, afecțiune, pasiune, respect și mai ales atașament.

 

Atașamentul se confundă adesea cu iubirea pentru că ambele oferă un sentiment de identificare cu persoana ce le declanșează. Diferența este că identificarea se face de pe alt nivel, iar despre asta o să vorbim puțin mai încolo. O astfel de comparație nici nu și-ar avea rostul dacă am trăi relații ideale, dar uneori relațiile noastre provoacă durere, suferință și chiar depedență.

 

Dacă ai iubit vreodată (toți iubim încă de la naștere) și ai suferit, atunci mai mult ca sigur te-ai întrebat, chiar și fără să conștientizezi, dacă e normal ca iubirea să doară. Eu mi-am pus întrebarea asta de prea multe ori. Deși uneori aveam impresia că am găsit un răspuns viața răstălmăcea totul.

 

Abia la 29 de ani am înțeles ceva ce avea sens pentru mine. Am conștientizat că toți suntem diferiți și că felul în care percepem sau manifestăm iubirea este de asemenea diferit. De asemenea am început să simt cu sinceritate (și ai tot dreptul să nu fii de acord cu mine) că nicio ființă nu ne rănește în mod intenționat. Suferința apare ca o consecință a percepțiilor diferite asupra iubirii și a așteptărilor noastre, iar aceaste percepții sunt determinate de felul în care ne atașăm de persoanele de lângă noi și de propriile noastre nevoi.

 

În acest context am găsit citatul de mai jos:

 

atasament

 

Cât de adevărat este acest citat în viața reală? Cât poți iubi fără a te atașa? Cum să-ți iubești părinții, copiii sau partenerul fără atașamente? Cât poți iubi fără pretenții și cu disponibilitatea de a renunța oricând la persoana iubită fără a te gândi la consecințele asupra propriei persoane?

 

Îndemnul din citat pare valabil pentru iluminați sau călugări budiști, dar chiar și în viața de zi cu zi ne place să credem că nu sufocăm persoanele iubite. Ba chiar suntem bombardați cu informații conform cărora suntem defecți dacă manifestăm prea multă nevoie de afecțiune și mai ales dependență față de cei din jur.

 

Așa că, în numele iubirii, încercăm să ne oferim nouă și celor dragi libertate emoțională. Vrem să nu fim văzuți ca niște egoiști. Dar în sufletul nostru apare uneori o fărâmă de îndoială: “și cum mine cum rămâne?”

 

Indiferent de sfaturile menite să ne ajute să evoluăm emoțional sau spiritual, nu e nimic anormal în a ne gândi la propria fericire și la faptul că merităm iubire. Așa cum am spus, privim iubirea de pe un anumit nivel, iar pentru a învăța să iubim și să fim iubiți precum merităm e nevoie să urcăm treaptă cu treaptă.

 

Citatul nu se adresează de fapt iluminaților, ci oamenilor ca tine sau ca mine. E nevoie să umplem rezervorul nostru de iubire pentru a avea de unde să oferim iubire. Apoi este nevoie să cunoaștem felul în care ne atașăm în timpul iubirii pentru a evita extremele atașamentului (obsesie sau idolatrizare).

 

Stilurile de iubire

 

Rezervoarele noastre de iubire sunt umplute din surse diferite în funcție de felul în care experimentăm iubirea. Psihologul John Lee spune că suntem un amestec de două sau trei stiluri din cele 6 stiluri de iubire enumerate mai jos (denumirile sunt cuvinte grecești sinonime cu iubirea):

 

1. Eros (iubirea romantică) – acest tip de iubire presupune pasiune și intimitate, având totodată o puternică implicație emoțională. Dacă iubești în acest stil înseamnă că te entuziasmezi foarte tare la începutul unei relații, după care ai nevoie de pasiune. Erosul este stereotipul relației romantice. Sursele sunt apropierea fizică și emoțională;

 

2. Ludus (iubirea ca un joc) – presupune controlul persoanelor prin jocuri emoționale. Cei care iubesc în acest stil tind să recurgă în relațiile lor la minciuni și înșelătorii, umplându-și rezervoarele din inferioritatea partenerului de relație sau a membrilor de familie și exploatarea punctelor slabe ale acestora;

 

3. Storge (iubirea ca formă de afecțiune) – este specifică relațiilor de familie sau acelor relații care se dezvoltă încet, având la bază o relație de prietenie. În acest caz cunoașterea persoanelor vine înaintea sentimentelor de iubire. Rezervorul de iubire se umple prin înțelegerea și descoperirea celorlalți;

 

4. Pragna (iubirea condusă de rațiune și nu de inimă) – cei care iubesc în acest stil sunt cu picioarele pe pământ și nu se dau în vânt după pasiune, relații intense și lipsite de control. Ei privesc iubirea în mod practic, la fel ca orice altă decizie a vieții. Sursele de iubire sunt confirmările persoanelor iubire că au făcut cele mai bune alegeri. Dezavantajul este lipsa de emoții;

 

5. Mania (iubirea obsesivă) – este o iubire cu suișuri și coborâșuri emoționale, impulsivă și dependentă. Cei care iubesc în acest stil se atașează imediat, dar sunt devastați de urmări: vulnerabilitate, sentimente contradictorii, dezamăgiri. Aceștia pot cădea pradă celor care fac parte din stilul Ludus. Rezervoarele sunt umplute atunci când iubirea este intensă, dar punctele slabe includ posesivitatea și gelozia;

 

6. Agape (iubirea necondiționată) – acea iubire caracterizată prin nevoia de a avea grijă de familie sau partenerul de cuplu, compasiune, bunătate și atenție. Sursele de iubire sunt mulțumirile și satisfacția celorlalte persoane, iar ca dezavantaj pot apărea reproșuri legate de neapreciere sau neridicarea la standardele cerute de un astfel tip de iubire.

 

 

Legătura atașament – iubire

 

Atașamentul descrie modul în care ne apropiem sau dimpotrivă ne îndepărtăm emoțional în relațiile pe care le avem. Despre cum descoperi stilul tău de atașament am scris aici, iar despre descifrarea stilului persoanelor din jurul tău poți să citești aici.

 

Pe scurt, există 3 stiluri de atașament în relații:

 

stilul anxios – vrei multă apropriere și intimitate, ai o mare sensibilitate la orice semn de respingere, vrei să ți se comunice și să simți iubirea, vrei să știi tot timpul unde te situezi într-o relație;

stilul sigur – nu lași conflictele să escaladeze, nu te afectează criticile, știi să ierți și să-și exprimi nevoile, tratezi persoanele din jurul tău ca pe niște ființe minunate și-ți asumi responsabilitatea în fiecare relație din viața ta;

stilul evitant - ți-e teamă să-ți asumi responsabilități, te concentrezi pe imperfecțiunile persoanelor din jur, nu-ți exprimi sentimentele, te retragi când lucrurile merg bine.

 

Iubirea și atașamentul sunt strâns legate între ele. Bineînțeles că te poți atașa de cineva sau ceva fără a exista la mijloc iubire, dar iubirea implică un anumit atașament:

- Eros și Agape sunt legate de stilul sigur de atașament;

- Mania este legat de stilul anxios;

- Ludus este legat de stilul evitant.

 

Cum îți dai seama dacă ceea ce simți este iubire sau atașament?

 

Spuneam la începutul articolului că identificarea cu persoana ce declanșează sentimentele se face diferit în fiecare caz: iubire sau atașament.

 

În cazul atașamentului identificarea se face în primul rând cu cealaltă persoană implicată în relație (părinte, copil, partener). Gândurile, sentimentele și acțiunile pornesc dinspre cealaltă persoană înspre tine. Satisfacția propriei persoane depinde de satisfacția resimțită de cealaltă parte. Este vorba de ceea ce se toarnă în interiorul tău.

 

Da, există stilul sigur de atașament ce nu depinde de altcineva și nici nu evită relațiile apropiate. Și cu toate astea, stilul sigur seamănă tot cu un pahar ce a fost deja umplut de alte persoane care i-au format acea siguranță, siguranță din care poate acum să împărtășească.

 

În schimb, în cazul iubirii adevărate, interiorul este tău plin chiar dacă n-au existat persoanele sau situațiile care să revarse permanent iubire asupra ta. Paharul s-a umplut atât cu experiențe și oameni frumoși, cât și cu suferință și lecții de viață. Este vorba despre acea suferință care odată ajunsă în tine s-a transformat în iubire. Este vorba de acea iubire pe care poți s-o oferi mai departe fără a rămâne cu paharul gol.

 

Rezervoarele umplute pe cele 6 stiluri de iubire descrise mai sus sunt strâns legate de stilurile de atașament, ceea ce înseamnă că sursa lor este tot undeva în exterior. Eu am ținut să ți le prezint ca să observi diferența între iubirea prin atașament și iubirea venită din interior.

 

***

 

Experiențele de viață mi-au arătat că poate exista în același timp atașament și iubire sinceră (paharul umplut de propria persoană și relații sănătoase), tot la fel cum poate exista iubire egoistă fără atașament (paharul umplut de alții care nu se va revărsa vreodată).

 

Aștept părerea ta legată de iubire și atașament mai jos. Sunt curioasă cum vezi tu lucrurile.

 

Îți mulțumesc pentru că ești aici ca întotdeauna.

 

Simona Culea

 

Sursa foto: Iubire

Poţi să te abonezi la newsletter pentru a fi la curent cu noile informatii de pe blog!  Vei primi totodată materialul gratuit "4 metode pentru a crea viața pe care o dorești"

Tot ce trebuie să faci este să completezi formularul de mai jos, apoi să confirmi cererea de abonare cu un click pe link-ul din emailul primit.

Articole asemanatoare:

Lasa un comentariu prin facebook:

comentarii prin facebook!

Powered by Facebook Comments

4 comments
AndreeaPetrea
AndreeaPetrea

ceea ce Mogahed spune in acea fraza, este mai degraba despre diferenta dintre a iubi liber (la baza avand un  atasament de tip securizant) si a iubi "cu frica" (avand la baza un atasamentul inecurizant - care determina comportamente ca gelozia, posesivitatea etc)... ne propune sa discernem intre simtamintele noastre...

multe persoane traiesc cu acea credinta ca "a fi gelos e o dovada de iubire"... 


ank_m
ank_m

Foarte documentat articolul. E o adevarata arta sa poti tine iubirea la masura corecta pentru a nu degenera in atasament si secretul cred ca e a tine echilibrul intre iubirea de sine si cea pentru celelalte persoane.