Ia-ți puterea înapoi!

 

 

Acum 2500 de ani, filozoful chinez Lao Tzu, spunea că cea mai mare problemă a oamenilor este că se percep ca fiind lipsiți de putere. Cred că și în ziua de astăzi avem același obstacol de depășit.

Viața este un dar și noi avem responsabilitatea să dăm mai mult, să tindem mereu către acel potențial cu care am fost înzestrați. Să fim conștienți că avem un scop, pe care poate uneori nu-l percepem la adevărata lui valoare. Din păcate, de cele mai multe ori ajungem să ne considerăm niște oameni obișnuiți, lipsiți de orice formă de sclipire sau har.

Indiferent cum ar fi, sunt convinsă că acest potențial de a ne atinge scopul stă în spatele puterii noastre interioare. Iar dacă am reuși să accesăm această putere nimic nu ne-ar mai sta în cale.

În articolul trecut îți vorbeam despre pierderea puterii personale, pentru că, analizându-mi comportamentul și experiențele trecute, mi-am dat seama că asta îmi lipsea. Dovada că există și în mine aceeasi putere pe care o vedeam în toți oamenii pe care îi admiram.

Înainte să-ți povestesc cum mi-am recăpătat această putere și cum o poți face și tu, vreau să te asigur că viața te va testa neîntrerupt. Îți va oferi situații, experiențe de viață și oameni care să-ți valideze acumularea sau dimpotrivă, irosirea acestei puteri. Important este să conștientizezi că numai de tine depinde dacă te percepi învingător sau învins.

Ieri am decis să merg să alerg alături de un grup de oameni care fac acest lucru de mai mult timp în cadrul unei asociații sportive. După încălzirea propriu-zisă, grupul s-a împărțit în două: profesioniștii (care urmau să alerge aproximativ 10 km de-a lungul plajei) și cei mai puțin experimentați (care alternau mersul cu alergarea pe o distanță mult mai scurtă). În momentul în care s-a făcut strigarea pentru primul grup m-am trezit făcând un pas înainte. Era o voce interioară care îmi spunea că n-am ce să caut lângă persoanele cu copii mici, că locul meu e printre cei experimentați, unde aș putea găsi motivație și ponturi pentru a alerga mai mult și mai bine (asta dupa ce în ultima săptămână alergasem singură în fiecare dimineață o distanță considerabila conform standardelor mele).

În secunda doi în schimb, eram cu piciorul înapoi: „Ce să cauți tu acolo? Uită-te la ei cum arată. Se vede că se antrenează de mult timp. Cine ești tu să crezi că dacă ai alergat 4 km pe zi timp de o săptămână poți ține pasul cu ei?”. Vocea cu care mintea mea fusese obișnuită ani de zile încerca să-mi demonstreze că-mi vrea binele. Până să mă dezmeticesc, grupul de alergători profesioniști o luase la goană spre destinație, iar eu mă uitam la ei confuză. M-a trezit din visare soția organizatorului care a strigat la mine: „Du-te cu ei! Ce cauți aici? Tu alergi, n-ai venit să te plimbi!”.

În câteva secunde alergam după ei să-i prind și parcă aveam aripi. “Da, pot să fac parte din grupul ăsta, pot să-mi depășesc limitele, merit să aleg!” Mă simțeam minunat, alergam alături de cei mai buni, coordonatorul grupului îmi dădea sfaturi de respirație și poziție corectă. Însă după câțiva în kilometri, lipsa mea de experiență a început să se resimtă. Mintea mea a început să găsească tot felul de motive pentru a abandona: mi-era îngrozitor de cald, picioarele mi se împleticeau în nisipul afânat, eram deshidratată, ba chiar exista riscul să fac insolație dacă mai alergam în continuare sub soarele puternic.

Știam din teorie că se vor întâmpla toate astea, așa că am decis să nu le ascult. Dar ceilalți erau deja din ce în ce mai departe, iar eu, lăsând la o parte vocea trăncănitoare, eram din ce în ce mai slăbită. Nu mă pregătisem nici fizic și nici psihic pentru o asemenea provocare. I-am spus lui Sorin, coordonatorul, că îi las să-și vadă de drum. Mi-a recomandat să merg, să nu mă opresc de tot, iar dacă mai pot, să încep din nou să alerg.

I-am privit dispărând din raza mea vizuală, în timp ce mergeam gâfâind. Am trecut de la agonie la extaz si apoi din nou la agonie. „De ce nu ești în stare să ții pasul cu ei? Nu trebuia să mergi cu ei de la bun început… Dar așa faci de fiecare dată. Te crezi capabilă doar pentru a claca mai devreme sau mai târziu!”.

Am zâmbit în sinea mea, este amuzant să îți observi mintea care te condamnă. Am ales să-mi iau puterea înapoi. M-am uitat în urmă, iar grupul ce alterna mersul cu alergarea nici măcar nu se vedea. Am privit marea și soarele reflectându-se în ea în aroma dimineții. Mi-am dat seama că alergasem de două ori mai mult decât o făcusem singură. Era clar un progres și o depășire a limitelor. Nu am ținut pasul cu profesioniștii, dar nu mă întreceam cu ei, ci cu mine însămi. Iar data viitoare voi ajunge și mai departe, pentru că între timp mă voi pregăti și mă voi folosi de forța grupului pentru a evolua, nu pentru a învinge o falsă competiție! Mi-am propus o altă bornă și am început să alerg înapoi cu zâmbetul pe buze.

Mi-am dat seama cum am renunțat și apoi mi-am recăpătat puterea personală. A avea acces la puterea ta nu înseamnă să învingi, să controlezi, să te compari cu alții, să conduci sau să manipulezi. Înseamnă să fii în armonie cu tine, să ai abilitatea de a gândi, a ști, a simți, a raționaliza și a acționa. Aceste daruri îți dau tăria să îți decizi traiectoria în loc să te lași purtat de valurile vieții. Să fii tu valul care produce mișcarea!

Vreau să-ți prezint 10 strategii foarte eficiente pentru a-ți recăpăta puterea personală. Vezi ce rezonează cu tine (ordinea e aleatoare), poate nu ai nevoie de toate și ține cont că depinde numai de tine să le și aplici, nu doar să citești:

1. Iubește-te pe tine și acceptă-te așa cum ești

Te sfătuiesc să începi cu familia ta. Propune-ți să-i iubești din ce în ce mai mult, dă-le dreptul de a fi ei înșisi. Iubirea înseamnă eliberarea celorlalți. Nu numai că nu le ceri nimic, dar îi iubești așa cum sunt. Oferă-le exemplul personal! Dacă pe alții îi poți accepta, de ce nu poți face la fel și cu tine? De ce te acuzi când ceva nu merge? Ai grijă ce îți spui ție însuți, precum și ce le spui celor din jurul tău. Respectă-te și câștigă și respectul celor din jurul tău în acest fel.

2. Nu-i mai pune întrebări minții tale

Este ca și cum ai căuta răspunsuri într-un sertar gol. Mintea a fost condiționată de-a lungul vieții în asa fel încât să te condamne dacă nu știi ceva. Atunci când nu știi ce să faci, ia o agendă, scrie obstacolul și vezi ce posibile soluții ar exista. Dă telefoane, fă orice e nevoie pentru a ieși din acea situație, nu te bloca.

3. Renunță la autocritică și aprobă tot ce faci

Fie că e vorba de teamă, frustrare, vinovăție, griji, stres, confuzie, mânie, durere, conștientizează că fac parte din tine. Nu te mai lupta cu ele, ci acceptă-le și vezi cum le poți privi din alt unghi. Zâmbește sau râzi, schimbă-ți postura corpului. Astfel de stări nu supraviețuiesc când le privești cu surâsul pe buze. Încetează să mai fii o victimă. Evident că sunt oameni care au parte de condiții favorabile, dar sunt suficiente dovezi ale persoanelor care au reușit în situații mai nefericite decât a ta. Înțelege că gândurile tale formează lumea în care trăiești.

4. Evită informațiile negative din mass-media

Poate situațiile nefericite ale altora te fac să te simți norocos că nu ești în pielea lor, dar efectul este contrar. Creierul tău este prea important ca să-l poluezi cu astfel de nimicuri.

5. Înconjoară-te de oameni cu o atitudine pozitivă

Ieși din mediul negativ și intră în altul pozitiv, care te încarcă de energie și implicit putere personală. Când n-ai de ales, refuză să reacționezi automat, fie că e vorba de un șef, coleg, prieten. Controlul e la tine. Nu-i răspunde cu aceeași monedă. În momentul în care-ți asumi responsabilitatea pentru emoțiile tale, puterea ta personală crește.

6. Nu asculta părerile altora

Trebuie să înveți să ai încredere în tine. Chiar dacă vei face greșeli (și cu certitudine o să faci), cel puțin o să înveți din propriile greșeli și nu din vorbele altora.

7. Ai grijă de reputația ta

Nu te asocia cu oameni, produse, organizații sau situații care ți-ar putea dăuna reputației. Cu cât ai o reputație mai bună, cu atât puterea ta personală crește.

8. Renunță la rutină

Toți ne dorim siguranță, o existență confortabilă și fără neplăceri, dar tocmai asta duce la stagnare, frustrare și disperare tăcută. Ia decizii pe care ți-ai dorit întotdeauna să le iei și n-ai făcut-o. S-ar putea să enervezi anumite persoane, care și-au satifăcut anumite interese prin intermediul tău, dar până la urmă cine contează? Tu sau ei?

9. Decide ce vrei cu adevărat

Poate cel mai important pas din toate cele enumerate. Stabilește ce vrei să obții pe fiecare plan și crezi cu adevărat în acel lucru. În momentul în care știi ce vrei, știi si că dacă faci compromisuri te îndepărtezi de visul tău. Iar astfel o să fii mult mai puțin tentat să lași puterea ta în seama altora.

10. Schimbă-ți obiceiurile

Știu că asta sună a clișeu, dar în momentul în care ai reușit să renunți la un obicei distructiv pentru unul perceput ca fiind bun pentru evoluția ta, simți cum îți crește puterea personală. Decide ce pierzi ținând cu dinții de obiceiul vechi (durere) și ce câștigi adoptând un alt obicei (plăcere).

 

În viață va trebui să alegi între cunoștiințe sau ignoranță, înțelepciune sau nonsens, curaj sau frică, speranță sau disperare, umilință sau aroganță, apreciere sau nerecunoștință, dragoste sau ură, adevăr sau minciună, contribuție sau interes propriu. Aceste alegeri îți aduc pace, bucurie și vitalitate. Iar asta este adevărata putere din tine!

Cu cât îți exersezi mai mult puterea personală, cu atât o amplifici.

 

Sper că ți-am fost de ajutor. Ca de obicei, aș aprecia un feedback la acest articol. Comentariile sunt importante pentru mine pentru că reușesc să văd dincolo de ecranul acestui calculator, ca și cum aș sta la o masă cu tine. Așa că nu rămâne un străin. Scrie în caseta de mai jos.

 

Cu mult drag,

Simona

Poţi să te abonezi la newsletter pentru a fi la curent cu noile informatii de pe blog!  Vei primi totodată materialul gratuit "4 metode pentru a crea viața pe care o dorești"

Tot ce trebuie să faci este să completezi formularul de mai jos, apoi să confirmi cererea de abonare cu un click pe link-ul din emailul primit.

Articole asemanatoare:

Lasa un comentariu prin facebook:

comentarii prin facebook!

Powered by Facebook Comments

19 comments
Elena Vadean
Elena Vadean

Vointa - asa se cheama ceea ce ne lipseste, ca sa putem pune in practica, cele 10, si nu numai, strategii.Multumesc, Simona.

Mia Sanda
Mia Sanda

Prima care mi-a acaparat gandirea a fost: Nu-ti mai pune intrebari mintii tale.. Si asa este, multe proiecte ale vietii noastre raman in urma sau nici nu iau viata.. pt ca ne punem prea multe intrebari.. si asa, ea viata.. ( frica si posibilul esec)... Pune in valoare ce a ce simti iti place si-ti doresti fara intrebari si rezultatul.. ne va invata sa continuam calea..Mutumesc!

Costyca Olaru
Costyca Olaru

dupa ce ti-am citit articolul nu stiu daca ma simt mai bn ......dar totusi am speranta ca voi fi ai bn. Multumesc frumos :)

Vlad Cristian
Vlad Cristian

Bravo! e fain articolul, frumos incepe cu povestea de la alergare si apoi cei 10 asi din maneca prin mana asternuti noua. Felicitari inca o data Simona :)

Florin Gabriel Uricec
Florin Gabriel Uricec

Tocmai eram in mijlocul unei crize de anxietate cand am citit acest...articol si deodata am inceput sa vad dincolo de zidul ce ma inconjoara. Multumesc Simona!

Maria Pasztor
Maria Pasztor

Asa e, daca tot tragi la dead linE-uri in viata, nU ajunGI nIcaieri...

Dorina Barac
Dorina Barac

E dragut scris, relativ comun, dar simplu fapt ca cineva iti pune iar principiile bune de viata in fata e ok. Multumesc ca l-ai scris si trimis.

Atomei Iulian
Atomei Iulian

Multumesc Simona ai dreptate 200 la suta !!! Esti un adevarat exemplu demn de urmat !!!

Simona
Simona

Vointa se conserva daca nu o mai irosim pe sarcini si ganduri inutile. :)

Culea Maria Simona
Culea Maria Simona

Mi se pare fascinant sa actionezi in pofida tuturor obstacolelor pe care ti le pune mintea... Cred ca lumea ar fi mai buna daca am alege toti sa facem asta. Multumesc si eu, Mia, pentru completare!

Culea Maria Simona
Culea Maria Simona

Se spune ca un om poate trai patruzeci de zile fara mancare, patru zile fara apa, patru minunte fara aer, dar doar patru secunde fara speranta. Asa ca daca ai speranta ai de fapt tot ce-ti trebuie! ;)

Simona
Simona

O sa fii mai bine daca asta iti doresti cu adevarat, Costyca!

Simona
Simona

Multumesc si eu pentru feedback, Dorina!

Trackbacks

  1. [...] care opinia noastră direcționează nemulțumirea către surse externe nouă, dăm din mână și ultima fărâmă de putere pe care o mai [...]

  2. [...] indiferent ce s-a întâmplat pe timpul zilei. Pe măsură ce se acumulează greutățile vieții, învăță să pui paharul jos. Altfel s-ar putea ca tocmai aceste greutăți să te doboare pe [...]

  3. [...] Scuzele sunt chiar motivele pentru care nu ne mișcăm din loc și pentru care nu suntem acolo unde avem capacitatea să fim. [...]

  4. […] Scuzele sunt chiar motivele pentru care nu ne mișcăm din loc și pentru care nu suntem acolo unde avem capacitatea să fim. […]

  5. […] indiferent ce s-a întâmplat pe timpul zilei. Pe măsură ce se acumulează greutățile vieții, învăță să pui paharul jos. Altfel s-ar putea ca tocmai aceste greutăți să te doboare pe […]