Gelozia – monstrul cu ochii verzi care te ajuta sa te cunosti mai bine

Poate că ai avut cândva o persoană geloasă lângă tine. Poate că o persoană geloasă face chiar acum parte din viața ta. Poate chiar tu ai simțit cum sâmburele geloziei și-a făcut loc în inima ta. Indiferent dacă ai avut sau nu de-a face cu gelozia până acum, indiferent de ce parte a baricadei te afli, citește acest articol până la capăt.

 

Vei afla lucruri noi despre gelozie sau îți vei schimba perspectiva asupra ei în așa fel încât să o înțelegi și să știi cum să reacționezi pe viitor.

 

Monstrul cu ochii verzi”

 

Am făcut cunoștință de mică cu gelozia atunci când am văzut o persoană dragă din viața mea suferind. El îi interzicea să se machieze, să poarte bijuterii sau chiar poșete. Toate astea erau “dovezi” că ea se aranjează pentru altcineva. Deși făceau parte din anturajul familiei mele, ne vedeam foarte rar. Atunci când ne vedeam totul părea perfect în regulă, însă după zeci de ani am aflat că această gelozie îi adusese pe amândoi în pragul disperării. Crizele lui de gelozie (nejustificate, așa cum își poți imagina deja) îi aduseseră de câteva ori în fața unei tragedii.

 

Tragedia lui William Shakespeare, „Othello”, arată gelozia ca fiind un monstru cu ochi verzi. Cine e de fapt acest monstru? Gelozia apare ca un amestec de gânduri, sentimente și acțiuni în mijlocul unei relații importante (la nivel real sau imaginar) aflate sub aparentă amenințare. Cu cât amenințarea este mai mare, cu atât gelozia este mai mare.

 

Gelozia presupune să crezi că cineva îți aparține și că altcineva îți poate fura acea persoană. Prin asta, gelozia diferă de invidie. Invidia presupune că altcineva are ceva ce tu nu ai. Gelozia poate presupune și invidie, în cazul în care crezi că cealaltă persoană are calități pe care tu nu le ai. Invidia nu presupune însă gelozie.

 

În orice moment de gelozie există emoții mult mai profunde decât gelozia în sine: furie, frică, trădare, anxietate, agitație, tristețe, paranoia, depresie, singurătate, iubire, ură, umilință, rușine, mâhnire. Gelozia implică chiar și simptome fizice: bătăi rapide ale inimii, goluri în stomac, vedere încețoșată, amețeli etc.

 

Este important să știi că o gelozie imensă nu dovedește o dragoste uriașă între două persoane. Gelozia este doar o oglindă a nevoilor noastre, a disperării de a păstra ceea ce avem și a așteptărilor pe care le avem pentru viitor. Gelozia arată mai mult dragostea pentru propria persoană decât dragostea reciprocă.

Gelozia este genetică sau este moștenită din societatea în care ne naștem?

 

Gelozia nu a apărut în secolul XXI. Ea își are originile în moștenirea noastră istorică, însă este determinată și de experiențele pe care noi le-am avut în viață.

 

Psihologia evoluționistă spune că gelozia a avut un rol foarte important în reproducerea noastră ca specie. Strămoșii noștri de acum milioane de ani au fost nevoiți să supraviețuiască în condiții considerate de neimaginat astăzi. Ei trebuiau să lupte pentru mâncare și supraviețuire. În acest context, gelozia avea rolul de a păstra femeia fidelă în așa fel încât să nască cât mai puțini copii (implicit mai puține guri de hrănit).

 

Femeia de asemenea era geloasă pentru că dacă bărbatul ar fi avut copii și cu alte femei, copiii ei ar fi primit mai puțină hrană.

 

Din acest punct de vedere, gelozia a permis reproducerea și acesta este motivul pentru care, conform acestei teorii, toți avem gelozia în genele noastre.

 

Teoria nouă spune că gelozia apare în funcție de experiențele noastre de viață: familia în care ne-am născut și iubirea împărțită între frați și surori, modelele pe care le-au reprezentat părinții noștri, tiparele religioase și ale societății în care trăim, primele noaste experiențe în relațiile de cuplu.

 

Astfel, iubirea părinților nu poate fi niciodată egală (deși părinții nu vor recunoaște niciodată acest lucru). Ceea ce determină diferența între copiii care devin geloși și cei care trec peste acest sentiment este chiar atitudinea părinților și comportamentul lor față de copii.

 

Experiențele anterioare cu persoane infidele se transpun de asemenea într-un tipar care se mută de la un partener la altul, apărând suspiciuni pe care niciunul dintre parteneri nu le înțelege. Același lucru se întâmplă cu cei care văd infidelitatea unui părinte și o copiază sau cu cei care nu au încredere în propria persoană și se tem că partenerul îi va părăsi pentru cineva mai bun.

 

Oamenii cei mai geloși sunt suspicioși peste nivelul normal și dependenți emoțional (nu-și pot imagina cum ar fi să fie părăsiți, deși acesta este un risc pe care toți îl purtăm de-a lungul vieții).

 

“Nucleul geloziei este lipsa de iubire”. Carl Jung – Amintiri, vise și reflecții

 

Prin urmare cine sunt cei care devin geloși?

-          cei care au fost privați de iubirea părinților în copilărie

-          cei care au crescut cu ideea că nu poți avea încredere în oameni

-          cei care nu cred în valoarea lor personală și sunt foarte duri cu propria persoană (se simt inferiori față de ceilalți și își critică fiecare mișcare)

-          cei care nu și-ai îndeplinit așteptările pe care le aveau de la o relație.

 

Este important însă să faci diferența între “normal” și „patologic”, două aspecte diferite ale acestui sentiment. Gelozia normală este declanșată de o amenințare adevărată. În schimb, gelozia obsesivă este altceva. Ea presupune o convingere permanentă, fără nicio bază în realitate, a unuia dintre parteneri că celălalt îl înșală. Ea fură libertatea purtătorului ei, cât și a persoane asupra cărei se răsfrânge.

 

Ce se ascunde de fapt sub masca geloziei?

 

La o primă privire, ai putea spune că gelozia este pur și simplu dorința ca persoana de lângă tine să-ți fie fidelă. Însă această dorință ascunde de fapt emoții mult mai profunde. La baza oricărei gelozii este frica:

-          frica de pierdere a persoanei de lângă tine – aceasta ascunde de fapt lipsa de putere pe de o parte (nu poți controla situația) sau frica de singurătate pe de altă parte (ai impresia că nu poți face față vieții fără cineva alături)

-          frica de schimbare și de necunoscut – dacă acea persoană pleacă, întreaga viață se va schimba și va fi nevoie ca tu să te adaptezi; gândul acesta sperie cei mai mulți oameni

-          frica de a pierde imaginea pe care ai construit-o cu grijă în atâta timp – asta înseamnă că toată imaginea pe care ne-am creat-o (de soți sau soții, de parteneri sau partenere perfecte) se va destrăma și atunci cine mai suntem noi?

 

Gelozia depinde de anumiți factori:

  1. așteptările cu care fiecare intră într-o relație - cu cât planurile de viitor sunt mai mari, cu atât gelozia va fi mai puternică
  2. siguranța în relație – cu cât sprijinul și susținerea sunt mai reduse, cu atât gelozia este mai mare
  3. sensibilitatea la emoții – persoanele care simt intens emoțiile sunt cele mai predispuse la gelozie.

 

Cum funcționează gelozia

 

După psihologii White și Brehm există cinci faze ale geloziei:

  1. suspectarea amenințării – apariția unor semne ale dezastrului care nu sunt acolo sau exagerarea unor semne
  2. evaluarea amenințării – spionarea partenerului, trezitul în mijlocul noții cu tot felul de gânduri și griji despre pierderea dragostei
  3. reacțiile emoționale – dacă decidem că într-adevăr există o amenințare, atunci apar o serie de răspunsuri: creștere dependenței, furia, curiozitatea, criticile față de propria persoană, depresie, resentimente față de partener, rușine, regrete și multe altele
  4. răspunsurile de rezistență – bărbații sunt mai predispuși să devină competitivi sau să aibă reacții de furie, inclusiv să se îmbete; femeile devin adesea vulnerabile și depresie, uneori se poartă ca și când nu le-ar păsa, alteori plâng și se învinuiesc
  5. rezultatul – este important de știut dacă emoțiile sau răspunsurile ajută sau dăunează relație, apoi dacă răspunsurile construiesc sau distrug stima de sine.

 

Indiferent ce se ascunde sub acest sentiment, oamenii geloși îi fac pe cei de lângă ei să se simtă ca într-o colivie, amenințați, agresați, lipsiți de valoare sau de respect. Uneori, acuzațiile fără temei pot să împingă partenerii cu adevărat către infidelitate sau pot sa transforme sentimente de iubire în sentimente de indiferență sau ură.

 

Mai devreme sau mai târziu, o persoană echilibrată emoțional va ajunge să respingă comportamentul unei persoane geloase.

Cine este de vină?

 

Indiferent de care parte a baricadei te afli, responsabilitatea este numai a ta.

 

Dacă ești o persoană geloasă, gelozia este a ta. Cauza nu este niciodată comportamentul celeilalte persoane, ci felul în care noi ne-am dezvoltat emoțional de-a lungul vieții și felul în care noi vedem lucrurile.

 

Poate că o să spui că vezi lucrurile corect, însă în acest caz nu mai este gelozie, ci furie sau supărare că cealaltă persoană a încălcat promisiunile pe care vi le-ați făcut. Acea persoană este responsabilă pentru comportamentul ei, însă nu și pentru ce simți tu.

 

Ceilalți nu fac altceva decât să ne facă conștienți de ceea ce simțim. Să-i punem pe ei să se schimbe doar pentru că noi să nu ne înfruntăm fricile este cea mai mare dovadă de imaturitate.

 

Dacă ești ținta unei persoane geloase ai de asemenea de ales cum vrei să gestionezi situația: te disculpi aducându-i dovezi ale nevinovăției tale (și astfel devii un drog pe care îl va dori în doze din ce în ce mai mari) sau îți exprimi clar identitatea și principiile de viață, inclusiv sentimentele pe care ți le produce prin acest comportament.

 

Ce e de făcut?

 

Bineînțeles că cea mai bună protecție împotriva geloziei este o relație împlinită (prevenția este mai bună decât orice medicament). Dacă dragostea este menținută vie este mai bine decât să resuscităm dragostea amenințată.

 

Însă dacă gelozia a apărut deja, ce e de făcut?

 

Un partener gelos trebuie să-și dorească să se schimbe. Nu poți schimba un om care nu dorește să se schimbe și care crede că închipuirile sale sunt adevărate.

 

Nathaniel Branden spune că un răspuns sincer de tipul Mă simt…” este cea mai bună soluție. De exemplu, să spunem că vezi persoana iubită cum vorbește cu o persoană foarte atrăgătoare. În loc să arunci mai târziu vorbe dure, îi spui: “În timp ce v-am privit vorbind m-am simțit oribil. Aveam fluturi în stomac și am început să-mi imaginez că o să vă mai vedeți. Ideea ca tu să ții pe altcineva în brațe mă sperie. Mă sperie faptul că m-ai putea părăsi”.

 

De cele mai multe ori sinceritatea este cea mai bună soluție. Alteori, mintea poate să ne ajute. Dacă persoana de lângă tine decide să placă sau să iubească pe altcineva nu înseamnă că tu valorezi mai puțin sau nu meriți iubire. Oamenii se separă din diverse motive: ambiții diferite, preocupări diferite, experiențe din trecut diferite. Dacă cineva pleacă de lângă tine nu înseamnă neapărat că tu ești de vină.

 

Dacă tu ești persoana geloasă:

-          nu te aștepta ca relația să se îmbunătățească de la sine

-          evită să învinuiești, exprimă-ți calm dragostea și îngrijorările

-          ține o evidență a sentimentelor tale

-          caută să înțelegi ce se ascunde de fapt sub această gelozie – urmărește când apare, lângă ce oameni și în ce circumstanțe; gândește-te când anume în trecut te-ai mai simțit așa cu te simți acum

-          iubește-te pe tine, ai răbdare și iartă-te pe tine și pe ceilalți

-          oferă ceea ce ce îți dorești cel mai mult pentru tine – dacă vrei iubire, dăruiește-o.

 

Dacă ai alături o persoană geloasă:

-          ascultă ce are de spus și chiar dacă gelozia este irațională, nu-i spune că a luat-o razna

-          uită-te un pic în interiorul tău: îi aprinzi cumva această gelozie fără să-ți dai seama?

-          dacă atragi persoane geloase în viața ta, întreabă-te de ce se întâmplă asta. Ce face o persoană geloasă pentru tine? Poate că te face să te simți în siguranță, poate că îți dă un sentiment de importanță sau de valoare

-          încurajează-te – înlocuiește criticile față de propria persoană cu laude; laudă-te pentru felul în care ai ajuns să conștientizezi ceea ce se întâmplă și să faci față acestei situații

-          ia o decizie în funcție de semnalele pe care le primești – să mergi mai departe fiind alături de persoana care a decis să se schimbe sau să îți croiești propriul drum de libertate și stabilitate emoțională.

 

Fiecare dintre noi avem puncte emoționale sensibile. Unii au mai mult de furcă cu gelozia decât alții. Încrederea în tine reduce treptat gelozia, fie că vine din tine, fie că vine din afară. Recunoaște adevărata frumusețe și valoare din tine. Atunci nu mai ai nevoie să primești sau să oferi dovezi…

 

Cu drag,

Simona

Poţi să te abonezi la newsletter pentru a fi la curent cu noile informatii de pe blog!  Vei primi totodată materialul gratuit "4 metode pentru a crea viața pe care o dorești"

Tot ce trebuie să faci este să completezi formularul de mai jos, apoi să confirmi cererea de abonare cu un click pe link-ul din emailul primit.

Articole asemanatoare:

Lasa un comentariu prin facebook:

comentarii prin facebook!

Powered by Facebook Comments

1 comments
anonymous_black
anonymous_black

Blogul tău scoate de la naftalină monstrul cu ochii verzi; l-ai aerisit, l-ai periat de praf, i-ai redat culorile şi l-ai parfumat "cotidian". L-ai readus la viaţă în toată splendoarea lui: GELOZIA... cu toate sensurile şi năravurile ei.. Ai făcut o analiză bună, dar...  nu recunosc cele spuse de tine cu privire la faptul că o mamă poate iubi preferenţial; decât dacă are tulburări psihice, tulburări de comportament... Nu poţi iubi pe mezin în detrimentul celui mai mare! Iubirea de mamă este nemărginită... Infinită... Necondiţionată. Datorită acestor caracteristici, o mamă înţelege, iartă, are răbdare, este alături de copii chiar când aceştia devin adulţi; chiar când aceştia sunt vinovaţi de fapte grele... Ea manifestă înţelegere, sprijin şi protecţie, conştientizând că la baza actului infracţional stă o greşeală sau mai multe de educaţie, conştientizând aşadar partea ei de vină. Iubirea este pentru copiii ei aşa cum este drojdia pentru pâine: creşte din ea însăşi... un grăunte de drojdie cât un bob de mazăre este la fel de prolific precum un grăunte de drojdie cât o nucă... Aluatul creşte inevitabil; pâinea se coace oricum... Ea hrăneşte familia în aceleaşi condiţii. Am ascultat odată temerile unei femei care avea un fiu şi rămăsese însărcinată iar; plângea nepotolită pentru că nu ştia de unde să-i mai ofere copilului nenăscut dragoste, "îl iubesc deja atât de mult pe fiul meu..!"  Astfel de reacţii, sunt sigur că au motivaţii emoţionale cu rădăcini aflate într-o copilărie plină de frustrări; ea însăşi fiind lipsită de manifestările dragostei părinteşti... nu că iubirea părintească nu ar fi existat... ci doar s-a manifestat cu zgârcenie şi inconsecvenţă.  Prea puţini părinţi  iau în seamă ceea ce simt  copiii mai mari faţă de tratamentul special al părinţilor faţă de cel mai mic; adulţii uită că pruncii nu au încă toate răspunsurile... Exemplul personal nu funcţionează şi aici. Fără explicaţii precise şi îndrumarea relaţionărilor, ia naştere neînţelegerea tratamentelor "speciale" faţă de cei mai mici. Frăţiorii mai mari trebuie să ştie că datorită vârstei şi a necesităţilor acesteia, la rândul lor, au fost prioritari în anumite împrejurări... Toate aceste neînţelegeri dispar ca noaptea în zorii zilei, datorită COMUNICĂRII. Vor fi deci astfel de disensiuni în familiile ai căror membri nu comunică suficient, acolo unde adulţii uită că sunt responsabili pentru relaţionare. 

 Scriind toate acestea, am făcut-o cu gândul la o Constituţie în care toate legile servesc o lege centrală: "Cetăţenii au dreptul la fericire", ca fiind primul drept şi "Cetăţenii au obligaţia să fie fericiţi".. ca fiind prima  îndatorire. Omul este mai important decât orice BUN. Grija pentru o condiţie umană decentă este foarte importantă iar această grijă are o componentă intrinsecă: IUBIREA. 


Trebuie comunicată şi demonstrată permanent. Şi atunci, iubirea naşte iubire.