Frica nu înseamnă să te oprești, ci să mergi mai departe – află cum poți face asta

 

 

Despre frică s-a vorbit mult în domeniile de specialitate și încă se mai vorbește. Cu toate acestea, cei mai mulți oameni trăiesc paralizați de diverse frici și sunt departe de a înțelege și învinge acest „dușman invizibil”. Toți vrem să părem curajoși sau siguri pe noi când în sinea noastră tremurăm de frică.

Curajul nu înseamnă absența fricii, ci încrederea că există ceva mai important decât frica”. ~Ambrose Redmoon

Tuturor ne este frică in diverse momente ale vieții. Și este perfect normal. Dacă nu ne-ar fi frică n-am fi oameni. Dacă nu ne-am teme n-am avea ce să depășim și implicit n-am avea cum să evoluăm. Frica indică o bornă în drumul dezvoltării noastre pentru că apare tocmai acolo unde noi avem de învățat.

Nu vorbesc aici despre fricile primare de supraviețuire sau subzistență, al căror rol este tocmai cel de „luptă sau fugi”. În astfel de situații, creierul nostru primar, cel reptilian, își face foarte bine treaba fără ca noi să gândim care este decizia cea mai bună.

Cu toate informațiile negative care ne bombardează și încearcă să ne convingă de faptul că suntem în pericol, în lumea în care trăim suntem însă tot mai puțin amenințați din punct de vedere al supraviețuirii. Nu mai trebuie să ne luptăm cu bâta sau toporul pentru a obține mâncarea, pentru a ne apăra familiile sau pentru a ne reproduce. Amenințarea reală provine din faptul că rămânem blocați în situații de viață ce ar putea fi depășite mult mai ușor decât ne-am putea imagina. Stresul zilnic ne face să exagerăm inconștient aparentele obstacole. De aici apar fricile care duc la blocaje în toate domeniile vieții noastre: relații, finanțe, sănătate.

Frica stă la baza pasivității și sentimentului de neajutorare, iar până la încredere și stimă de sine scăzută mai e doar un pas.

Vedem în jurul nostru oameni care fac tocmai acele lucruri care pe noi ne-ar speria de moarte și ne întrebăm de ce ei pot. Asta este suficient pentru a ne condamna singuri și a ne retrage și mai mult în interior, crezând că noi nu suntem în stare.

Așadar, de unde vine frica?

Un studiu condus de Universitatea Michigan a scos la iveală faptul că:

- 60% din fricile noastre nu au niciun fel de justificare și nu vor trece niciodată de la sine;

- 20% din frici se referă la trecut, care oricum nu mai poate fi schimbat;

- 10% din frici se bazează pe lucruri nesemnificative, care nu produc nicio diferență în viețile noastre;

- din procentul de 10% rămas, doar 4-5% din frici pot fi considerate justificabile.

Asta demonstrează că 95% din timpul și energia noastră sunt irosite din cauza fricilor nefondate.

Orison Swett Marden, scriitor american si totodată doctor, susținea că frica nu este reală, ci este un produs al imaginației noastre. Majoritatea fricilor cu care ne confruntăm nu au fundamente reale.

Frica nu este însă întotdeauna produsul imaginației. Ea poate fi creată și indusă asupra noastră de către altcineva prin cuvinte, imagini sau sunete. Fixându-se în inconștientul nostru, un astfel de gând pornește într-o cursă nebună pentru a pune procesul în funcțiune. Fie că este vorba de mass-media, religie, sistem de învățământ sau altă autoritate, părinți sau anturaj, se profită de naivitatea noastră pentru a fi alimentați cu temeri sau frică.

Important este ca tu să înțelegi ce susține frica. Dr. Susan Jeffers afirmă în cartea ei „Feel the fear and do it anyway” (Simte frica și fă-o oricum) că la baza fiecărei frici este frica că nu te vei descurca sau nu vei putea face față indiferent de ce ți-ar putea aduce viața în cale. Aceasta este frica supremă. Ea este rădăcina pentru toate celelalte tipuri de frică:

- frica de lucruri care pot avea loc: boală, accidente, moarte, bătrânețe, singurătate, pierderea slujbei;

- frica de lucruri pe care ai vrea să le faci: vorbit în public, condus, practicat diverse sporturi, slăbit, socializat în cadrul unei petreceri, ruperea unei relații nesănătoase;

- frica de lucruri ce țin de felul în care ne percepem pe noi înșine în fața lumii: frica de eșec, de succes, de ignorare, de respingere, de nesiguranță, de dezaprobare.

Eu am făcut o listă cu toate fricile mele. Fă și tu o astfel de listă. Trece tot ce-ți vine în minte, oricât de nesemnificativ ar părea și apoi reformulează în termen de „nu mă pot descurca ” sau “nu pot face față”. De exemplu: „nu mă pot descurca în fața unui public numeros”, „nu mă pot descurca cu mașina într-un trafic infernal”, „nu pot face față unei dezamăgiri în dragoste”, „nu pot face față unui eșec”. Vei vedea că ceea ce lipsește este încrederea că poți face față situațiilor care îți pot apărea în cale. Sursa fricilor tale nu este în exteriorul, ci în interiorul tău. Iar singurul lucru de care ar trebui să te temi este propria ta persoană.

La ce duce sentimentul de frică sau teamă?

- frica ucide inițiativa, încrederea și provoacă nehotărârea;

- frica ne face șovăitori, ne ia energia necesară pentru a întreprinde acțiunile și ne umple de îndoială;

- frica este direct proporțională cu sentimenul nostru de slăbiciune și cu incapacitatea de a ne apăra în fața cauzei care le-a provocat;

- frica ne deprimă pentru că face ravagii groaznice în imaginația noastră, pe care o umple cu tot felul de scene sumbre;

- frica modifică circulația sângelui și poate otrăvi organismul încetul cu încetul.

Cum depășești frica

Ai trei opțiuni atunci când ți-e frică:

1. să încerci s-o eviți – asta înseamnă să fugi de ea, să te muți de fiecare dată când apar persoane, locuri sau situații care provoacă frică;

2. să speri ca o să dispară de la sine – partea proastră este că deși aparent dispare, apare mai târziu și într-o formă care pare și mai înfricoșătoare;

3. s-o înfrunți și să o spulberi din calea ta.

Este păcat că cei mai mulți preferă primele două opțiuni, dar avem noroc însă că există a treia opțiune.

„Nu-ți fie frică de umbre. Înseamnă pur și simplu că o lumină strălucește pe undeva pe aproape”. ~Ruth E. Renkel

Zilele trecute au dat peste prima listă a fricilor mele scrisă acum un an și jumătate. Am zâmbit în timp ce citeam pentru că cele mai mari frici de acum un an zile păreau copilărești. Cu excepția uneia la care încă mai lucrez, dar care nu mai reprezintă demult o frică, toate celelalte au fost depășite. Au apărut altele, care la rândul lor au trecut, precum și unele care par de nedepășit, dar spre care mă îndrept cu pași repezi. Recunosc că atunci când nu tremur la propriu,o fac la figurat, însă știu că dacă nu merg mai departe nu o va face nimeni în locul meu. Iar eu voi rămâne privind din urmă la cei care pot când eu sunt prea ocupată să conturez scenarii negative.

Se spune că dacă ne-am educa în sensul conștientizării fricii, aceasta și-ar pierde toată puterea asupra noastră. Dacă am putea să înțelegem că nimeni în afară de noi nu poate să ne facă rău nu ne-am mai teme de nimic.

Ceea ce fac oamenii pe care îi admirăm nu este nativ, deși poate părea așa. Aceia sunt oameni care par să aibă în sânge dorința de a merge mai departe indiferent de fricile lor. Sunt oameni care s-au educat ca atunci când simt frica să meargă mai departe. Sunt oameni care au înțeles că asta este singura cale dacă vor să progreseze.

Nu reinventez roata și nici nu-ți spun nimic nou sub soare. Știi că ai capacitatea de a face și tu acest lucru. Poți găsi în foarte multe locuri soluția pentru a depăși orice frică posibilă și aceea este ACȚIUNEA. Da, sună bine atunci când citești pe ecranul unui calculator, dar ce te-ar putea determina să acționezi și să faci tocmai acel lucru de care vrei să fugi cât mai departe?

Privind retrospectiv îmi dau seama că cel mai repede mi-am depășit fricile (fie că a fost vorba de învățat un sport nou, condus mașina, vorbit în public) abia după ce le-am acceptat și m-am pus în situația în care n-am mai putut da înapoi.

Când suntem mici nu conștientizăm că depășim temeri împinși de la spate de către părinți, rude sau anturaj. Suntem puși în situații pe care le confruntăm pentru că facem parte dintr-un grup (părinții ne duc într-un colectiv nou în prima zi de școală, prietenii merg la petreceri unde ajungem să socializăm). Însă pe măsură ce înaintăm în vârstă tocmai aceste grupuri din jurul nostru ne amplifică temerile prin presiunea pe care o pun asupra noastră: ne fac să credem că nu ne putem ridica la așteptările lor, subliniază riscurile posibile dar nematerializate încă, ne vor la fel ca ei pentru a nu ne pierde.

 

Ne trezim mai repede decât ne-am imaginat la momentul în care suntem capabili să decidem pentru noi, iar singura strategie care funcționează este aceea de a-ți înfrunta frica. Urmărește 6 pași pe care i-am extras din experiența mea:

1. în cazul în care frica ta se încadrează în cele 4-5 procente de temeri care se justifică, acceptă că există în loc să o ignori -  este decisiv să accepți teama ca pe un preț al progresului;

2. educă-te spunându-ți permanent că te vei descurca indiferent de ce se va întâmpla - încrederea în capacitatea ta de a face față se dobândește în timp, nu peste noapte. La început te vei simți ridicol, însă e perfect normal. Poți analiza orice persoană care a realizat ceva valoros și vei vedea că a simțit frică, dar cu toate astea a continuat drumul;

3. alimentează-ți încrederea – găsește motivația interioară sau inspirația pentru a merge acolo unde îți este teamă. Găsește dorința care poate transforma scânteia într-o flacără. Compară ceea ce ai putea câștiga dacă depășești temerea cu ceea ce poți câștiga dacă continui să o eviți. Poți alege emoția pe care o vei alimenta, însă dacă încurajezi teama te vei trezi tot timpul mergând înapoi;

4. cel mai important din punctul meu de vedere este să te pui în situația în care să nu mai poți da înapoi – înscrie-te la facultatea respectivă, la cursul acela pe care ai vrut să-l faci, anunță evenimentul pe care vrei să-l ții, important este să știe cât mai multă lume de ceea ce vrei să faci în așa fel încât să n-ai de ales și să intri în joc;

5. concentrează-te pe ceea ce poți controla – odată ce ți-ai asumat angajamentul să mergi înainte cu tot cu frica în sân, vor apărea persoane, gânduri proprii sau scenarii care să te tragă înapoi. Majoritatea temerilor țin de lucruri pe care nu le poți controla. Ține minte că tu deții controlul propriilor atitudini. Ceea ce se întâmplă în interiorul tău este mult mai important decât ce se întâmplă în exterior. Enumeră lucrurile pe care le poți controla în legătura cu frica ta, dar și pe cele pe care nu le poți controla. Muncește mult pentru cele care stau în puterea ta. Vei vedea că vei simți puterea din nou în mâinile tale și treptat nu te vei mai concentra pe ce nu poți controla;

6. marchează reușitele – de fiecare dată când vei înfrunta o frică, vei putea trece la un nivel superior. În timp vei căpăta obiceiul de a învinge fricile în loc să le lași să te oprească. Micile victorii vor pregăti terenul pentru cele mari. Pentru că știi si tu, a obține lucruri nu îți va aduce fericirea, dar progresul da. Nimic nu se compară cu satifacția că ai făcut ceva ce altădată n-ai fi îndrăznit.

Așadar, încrederea în tine și acțiunea stau la baza învingerii tuturor fricilor tale. Când vei înlocui gândirea de tip „frica înseamnă că trebuie să mă opresc” cu “frica înseamnă să merg mai departe” vei fi deja pe drumul cel bun.

Tot ce vreau acum este să alegi acea temere care stă în fața a ceea ce-ți dorești și să faci acel prim pas către ea. Pune-te în fața ei și elimină orice cale prin care să poți da înapoi. Anunță-ți familia, prietenii, cunoscuții de ceea ce vrei să faci.

Scrie-mi mai jos ce te oprește să acționezi.

 

Cu mult drag,

Simona

 

Sursa foto: Mers pe funie, Săritură

Poţi să te abonezi la newsletter pentru a fi la curent cu noile informatii de pe blog!  Vei primi totodată materialul gratuit "4 metode pentru a crea viața pe care o dorești"

Tot ce trebuie să faci este să completezi formularul de mai jos, apoi să confirmi cererea de abonare cu un click pe link-ul din emailul primit.

Articole asemanatoare:

Lasa un comentariu prin facebook:

comentarii prin facebook!

Powered by Facebook Comments

13 comments
Roxana Roxana
Roxana Roxana

in ultimul timp mi-a fost frica sa ma angajez intr-un bar de teama ca imi vor tremura mainile si voi varsa bauturile, dar pana acum 3ani am lucrat de ospatarita, tu ce sfat imi poti da Simona sa inving aceasta temere care acum mi se pare absurda

Ovidiu Ovidiu
Ovidiu Ovidiu

Cum rămâne cu lozinca ,, capul plecat nu îl taie''!

Geta Nastasi
Geta Nastasi

Acest articol a venit ca o mana cereasca ptr. mine , exact cand aveam nevoie :-) Multumesc !

Chetan Erzsebet
Chetan Erzsebet

frumos articol...si eu am f multe temeri datorita neincrederii in sine si din cauza asta de multe ori ma simt inferioara in fata altor persoane( care au avut curaj de a face mai mult decat mine).

Cornel Ghervas
Cornel Ghervas

Cum sa nu-ti fie frica? Traim intr-o ceata care nu se mai termina...Nu se mai vede soarele!

Maria
Maria

Temerea mea e de ce vor crede sau zice ceilalti despre mine...trist dar adevarat! multumesc Simona, ma voi gandi mai mult la ce-ai scris in articol. Fii binecuvantata!

Rusu Carmen
Rusu Carmen

ms, Simona! toate temerile mele sunt rezultatul neincrederii in mine insami.

Simona Culea
Simona Culea

Lozinca își are rostul ei în anumite situații, dar nu în cele în care o folosesc cei mai mulți oameni. Adică în situațiile în care vor să se justifice pentru ceea ce nu fac.

Simona Culea
Simona Culea

Nu lăsa lucrul ăsta să te doboare. Mergi înainte orice ar fi. Voi scrie un articol despre dobândirea încrederii în propria persoană. Te îmbrățișez, Chetan!

Simona Culea
Simona Culea

Dacă nu se vede nu înseamnă că nu există, nu? Este dincolo de nori. Și n-am susținut că nu trebuie să-ți fie frică, ba din contră. E bine când ți-e frică pentru că știi unde ai de lucrat. ;)

Simona Culea
Simona Culea

Neîncrederea asta poate fi depășită, draga mea. O să scriu despre asta.