Despre viață, planuri și lupta pentru visurile tale

Un nou an a început deja de 2 săptămâni. Calendarul are un efect miraculos asupra noastră: ne dă impresia unei noi șanse, a unui alt drum pe care îl începem și prin care putem ajunge acolo unde ne dorim.

 

 

Pare la modă să-ți faci planuri pentru un nou an. Tot ceea ce în restul timpului nutrește în interiorul nostru devine acum posibil. Nu vorbim aici de cei care își fac cu succes planuri pe care le duc la îndeplinire, ci de cei pentru care posibilul se transformă mai devreme sau mai târziu în imposibil.

 

Aici începem să ne diferențiem unii de alții:

 

1. sunt oameni care n-au simțit niciodată nevoia să-și facă un plan, fie el mental sau scris (nici nu le-a trecut prin cap că ar avea nevoie de unul);

2. sunt oameni care s-au gândit la ceea ce și-ar dori, poate chiar au scris undeva rezoluțiile lor și și-au dau cuvântul că vor începe, dar ale căror jurăminte” sunt deja încălcate până la data la care citești aceste rânduri;

3. sunt oameni care au încercat în anii anteriori să-și facă un plan, dar pentru că acele rezoluții n-au fost duse până la capăt, le-au îngropat adânc și preferă să nu le mai scoată la suprafață sau să-și scrie altele.

 

Despre planuri pe vremea când nu știam că există așa ceva

 

Eu am făcut parte, rând pe rând, din toate categoriile. Am trăit într-un mediu și am făcut parte dintr-un anturaj în care n-am avut ocazia să văd o analiză sau un plan la finalul anului ce se încheia sau începutul celui ce tocmai începea.

 

Se acorda o maximă importanță curățeniei de dinainte de sărbători, cadourilor, mâncărurilor ce vor fi întinse pe masă sau locului unde se va petrece noaptea dintre ani, iar asta era ceea ce consideram a fi “normal”.

 

Și totuși într-o noapte de Revelion, cred că acum 7 ani, ceva s-a schimbat în interiorul meu. Stăteam la o masă plină de oameni, într-o atmosferă ce deborda de muzică și dans, dar mă simțeam extrem de singură. Sunt sigură că știi senzația de singurătate în mijlocul mulțimii.

 

Dacă prima întrebare a fost: “Ce caut eu aici?”, următoarea a fost Ce am de gând să fac cu viața mea?”. Am căutat repede prin geantă și am fost ușurată când am găsit o mică agendă și ceva de scris. Am pus agenda pe picioare, undeva sub masă și am început să scriu.

 

Am ridicat capul când lumea se pregătea să iasă afară pentru artificii și șampanie. Fără să-mi dau seama, trecuseră câteva ore în care am scris ca într-un jurnal toate evenimentele ce m-au marcat în anul care trecuse și motivele care bănuiam că mă aduseseră în acel loc, lângă acele persoane și în acea stare.

 

Totodată îmi scrisesem cu liniuțe ceea ce mi-aș fi dorit să schimb în anul următor, lucruri care mă făceau să zâmbesc singură.

 

Nu-ți imagina că a fost un plan în adevăratul sens al cuvântului și nici că viața mea s-a schimbat în acel an. Agenda închisă în acea noapte n-a mai fost deschisă decât după ani de zile. Rezoluțiile mele, deși și-au mai făcut loc în mintea mea în încercarea de a prinde aripi, au fost alungate conștient sau inconștient. Ele au fost rapid încălcate și era mai comod să trăiesc așa cum o făcusem și până atunci.

 

Dar totuși fusese prima mea variantă de plan de viitor…

 

În următorii 2 ani, ideea de planificare a devenit un soi de sperietoare. Nu mă consideram o persoană organizată și riguroasă. Sunt însă extrem de sensibilă și empatică, iar atunci credeam că ăsta este un mare impediment în a fi o persoană disciplinată.

 

Așa am intrat și în ultima categorie, a celor preferau să nu-și mai facă promisiuni de teama eșecului și a învinovățirii de sine.

 

A fost nevoie de o serie de obstacole, dezamăgiri și frustrări, precum și de un nou anturaj, pentru a înțelege că viața lăsată la întâmplare este mult mai periculoasă decât cea trăită în comoditate, dar cu frica permanentă a eșecului.

 

Am observat că oamenii pe care îi admiram erau de părere că ei își controlează viața. Era o mare diferență față de mentalitatea conform căreia “viața se întâmplă, tu trebuie să te adaptezi cât mai bine la ea și să supreviețuiești”.

 

Orice dorești să obții în viață este obligatoriu să crezi că puterea stă în mâinile tale. Este obligatoriu să crezi tu îți construiești propriul succes, că tu creezi prezentul pe care îl trăiești acum și că tu decizi dacă aperi circumstanțele de acum sau dacă te străduiești să le schimbi.

 

Miracolul alegerilor permanente

 

Viața pare scurtă când te gândești că se va sfârși la un moment dat sau lungă atunci când trăiești un prezent aparent rutinier. Dacă ar trebui să împarți viața ta pe etape, care ar fi momentele cheie și care ar fi acele etape? Ai decis tu momentele sau pur și simplu ți s-au întâmplat?

 

Oricum ar fi, totul poate fi redus la alegeri și lecții învățate. Am auzit de curând o poveste metaforică ce mi-a rămas întipărită în minte. O doamnă a fost rugată să-și împartă întreaga viață în 5 etape, iar etapele au fost exprimate astfel:

 

groapaEtapa 1: mergeam pe stradă și în mijlocul străzii era o groapă. Am căzut în ea. Mi-a luat mult timp să ies de acolo, dar până la urmă am reușit;

Etapa 2: mergeam pe aceeași stradă. A apărut în fața mea aceeași groapă și am căzut din nou în ea. Am dat vina pe ceilalți pentru existența gropii. Până la urmă am ieșit pentru a doua oară la suprafață;

Etapa 3: mergeam pe aceeași stradă. Am văzut din nou groapa și m-am prefăcut că nu e acolo. Am căzut însă în ea și am dat vina pe mine. Cum puteam să cad deși știam că e acolo!? Dar am reușit să ies;

Etapa 4: mergeam din nou pe aceeași stradă. Am văzut groapa. Am ocolit-o și mi-am văzut în continuare de drum.

Etapa 5: am ales să merg pe altă stradă.

 

Etapele și groapa pot fi reprezentate de diverse trasee, oameni și situații din viața noastră. Pentru mine termenul de “plan” poate fi asemănat cu o astfel de groapă. Odată ajunsă în groapă am simțit nevoia să ies la suprafață, după care să fac noi alegeri.

 

Am descoperit că în oricare dintre cele 3 categorii te-ai încadra la un moment dat, vei cădea până la urmă în groapă. Important este să te poți ridica și mai presus de atât, să poți să înveți ceva din asta, în așa fel încât pe viitor să transformi lecțiile în avantaje de viață:

 

1. pentru cei din prima categorie, cei care nu s-au gândit vreodată cu seriozitate la viitorul lor imediat sau îndepărtat există două variante:

a. să nu o facă niciodată (să fie împliniți așa sau să nu fie, dar să aibă un permanent sentiment de frustrare și neîmplinire);

b. să apară la un moment dat ceva sau cineva care să-i facă să reflecteze.

 

2. pentru cei din a doua categorie, cei care și-au făcut o listă de dorințe pe care au încălcat-o deja sau sunt pe cale să o încalce, există o clarificare de făcut: lista de dorințe nu este același lucru cu lista de lucruri obligatorii pentru viitorul nostru.

 

Din păcate, dorințele sunt văzute ca lista de cadouri pentru Moș Crăciun. Dacă se îndeplinesc este minunat, dar dacă nu, mergem mai departe. Doar știam că nu există Moș Crăciun.

 

Cu lista obligatorie este altceva. Cum ai privi lucrurile dacă ai ști că n-ai de ales și e nevoie să faci tot ce-ți stă în putință pentru a obține acel lucru?

 

Lista obligatorie este mai redusă din punct de vedere al lucrurilor incluse. Îți stabilești un număr de 1, 2 sau 3 lucruri foarte importante pentru tine, vitale chiar.

 

În cazul meu, pentru a merge mai departe și a acționa, a fost nevoie în primul rând să înlocuiesc termenul de plan” cu unul mai “prietenos”. Din tot ceea ce am întâlnit, viziune” a fost cel mai potrivit pentru mine. Pentru tine poate fi orice alt cuvânt, important este să nu desemneze ceea ce ți-ai dori, ci ceea ce vrei cu adevărat, ceea ce e obligatoriu pentru tine.

 

În al doilea rând este nevoie de cele mai puternice motive care fac acele lucruri să fie importante pentru tine. Ai nevoie de ele atunci când întâmpini obstacole pentru a împinge de la spate.

 

În al treilea rând ai nevoie să revezi cât se poate de des aceste motive, cel mai indicat ar fi zilnic, în așa fel încât să le simți vii în sufletul tău. Pune-le pe ecranul calculatorului, în telefon, în portofel, oriunde poți să ai acces rapid la ele.

 

Astfel, n-o să-ți mai încalci promisiunile față de tine atât de ușor. Plus că mintea ta se va obișnui să vadă acele motive și să le folosească în interesul tău.

 

3. Te-ai regăsit în cea de-a treia categorie?

 

Ai încălcat deja prea multe promisiuni față de tine și ți-e teamă să-ți facă altele?

Crezi că e normal să te învinuiești?

A trecut deja prea mult timp de la începutul anului și deja ai intrat în rutina zilnică?

 

Întrebarea mea este: Ce te-ar durea mai tare? Să trăiești cu regretul visurilor neîmplinite sau să te ridici pentru a încerca din nou atunci când dai greș?

 

Dacă la început de an totul pare posibil, de ce nu poate fi posibil oricând? Vina are rolul să te blocheze în prezent pentru ceva ce s-a întâmplat în trecut. Vina este o emoție ce te ține pe loc.

 

Ok, nu te-ai ținut de lucrurile pe care ți le-ai propus. Acceptă faptul că ele fac parte din trecut și că tu ca om te-ai schimbat.

 

Chiar și cuvântul “dorești” este compus din “dor” și  “ești”. Dorul reprezintă aspirație către ceva, iar tu ești acea aspirație. Tu, persoana de azi, nu mai ești persoana ce și-a dorit cândva altceva.

 

Așa că ia-o de la capăt și folosește modelul viziune + motive puternice + revizuire zilnică de la punctul 2 . Succesul vine la cei care își conturează viața și apoi colorează ceea ce au schițat! Dacă tu nu lupți pentru visurile tale, cine o va face în locul tău?

 

Sunt curioasă în ce categorie te încadrezi și cum ai pornit noul an. Lasă-mi un comentariu mai jos și spune-mi cum procedezi tu. Eu sunt aici dacă ai nevoie de mine.

 

Cu drag,

Simona Culea

 

Sursa foto: Lampioane

Poţi să te abonezi la newsletter pentru a fi la curent cu noile informatii de pe blog!  Vei primi totodată materialul gratuit "4 metode pentru a crea viața pe care o dorești"

Tot ce trebuie să faci este să completezi formularul de mai jos, apoi să confirmi cererea de abonare cu un click pe link-ul din emailul primit.

Articole asemanatoare:

Lasa un comentariu prin facebook:

comentarii prin facebook!

Powered by Facebook Comments

6 comments
marilenagolita
marilenagolita

Cred ca m-am incadrat in a doua categorie, dar odata ce am primit materialul de la tine cu lectia 6 si  cu acea carte " Poti sa -ti vindeci viata" ceva in mine s-a schimbat

Am lecturat-o asa printre picaturi la serviciu, dar vreau sa reiau pentru ca simt ca pot schimba , in bine, ceva la mine

Te pup si iti multumesc mult pentru tot ce faci atat pentru mine cat si pentru ceilalti si multumesc in acelasi timp si  Divinitatii ca mi te-a scos in cale

elemoni38
elemoni38

Sunt in a treia categorie, cu siguranta. Sunt atât de satula de incercarile esuate anterioare incat am intrat intr-o crunta depresie .

ancapurice
ancapurice

Noul an a inceput cu acceasi incertitudine asupra viitorului si cu neputinta de a lua o hotarare si a crede ca este cea buna, dar cu certitudinea ca mi-am pierdut increderea in mine si de aici si frica de esec. Dar, bineinteles cu noi rezolutii, dintre care unele deja le-am incalcat si sentimentul de vinovatie este de fiecare data prezent...


Simona Culea
Simona Culea moderator

Îți doresc succes și disciplină pentru a reuși să transformi ceea ce dorești să transformi în tine.

Simona Culea
Simona Culea moderator

@ancapurice din pacate incalcarea rezolutiilor implica intotdeauna un sentiment de vinovatie (pentru ca nu rezolvam lucrurile; cuvantul "rezoluție" vine de la "a rezolva").


În realitate nu ne-am născut nici învingători, nici învinși, ci persoane care pot alege. Așa că avem două opțiuni: să ne concentrăm pe ce nu a funcționat sau să mergem înainte în ciuda fricilor, incertitudinii și eșecurilor anterioare.

Trackbacks

  1. […] înseamnă să nu mai avem dorințe sau obiective așa cum le sunt numite acele dorințe cu termen de realizare? Nicidecum. Înseamnă doar să […]