Tu cum te simţi duminică seara?

Era o zi de iarnă, decembrie 2011. N-o s-o uit niciodată, pentru ca acea zi mi-a schimbat viaţa. M-am oprit din rutina zilnică pentru un moment. M-am detaşat de ceea ce făceam în acel moment şi m-am privit din exterior. Eram ca un spectator neutru prezent la o piesă de teatru. Iar ceea ce se juca pe scena era viaţa mea. M-am depărtat pentru a putea observa mai bine întreaga scenă.

Fata din piesă eram eu şi deşi sentimentul de a mă privi pe mine insămi era cel puţin ciudat, nu asta m-a facut să tresar. În acel moment avut o revelaţie! Privită din exterior şi cu alţi ochi, fata aceea părea tristă! EU eram tristă. “De ce? Ce motiv aş avea sa fiu trista? Am atâtea lucruri pentru care să fiu recunoscătoare… Ce-i cu mine?” m-am intrebat imediat.

Imaginaţia mea o luase înaintea raţiunii aşa că m-am oprit. M-am oprit şi am stat puţin să analizez la rece ceea ce tocmai se întâmplase. Ok, au fost câteva secunde în care gândurile mele au zburat fără control şi totusi ce aveam de învăţat de aici? Ultimele luni din viaţa mea fuseseră pline de întrebări. Sentimentul de goliciune interioară era mai puternic decât oricând, iar zilele de duminică în care nu trăiam rutina zilnică galopantă îmi accentuau această stare.

Atunci am realizat cu adevărat că nu mă simteam împlinită deşi aveam atâtea lucruri pentru care să fiu recunoscătoare. Ulterior, citind cartea lui Viktor Frankl, „Omul în căutarea sensului vieţii” mi-am dat seama că ceea ce trăisem eu atâta timp era ceea ce el numea „vid existenţial”. Acesta apare la oamenii care nu au acel „de ce” pentru care să trăiască şi să se trezească în fiecare dimineaţa. Vidul se adânceşte în puţinele momente de linişte pe care le are omul prins într-o viaţă care nu-i aparţine, respectiv duminica în cazul meu.

Am spus că acea zi mi-a schimbat viaţa, pentru că din acel moment am inceput să pun cap la cap piesele unui puzzle. Eu cred cu tărie că viaţa noastră este un puzzle şi trebuie doar să descoperim piesele lipsă.

De acolo pornind am descoperit că lipsa de sens şi împlinire din viaţa mea era dată de lipsa unei misiuni, a unui mod de a-mi folosi talentele native şi experienţele pentru a face cu adevărat ceea ce-mi place şi a face lumea din jurul meu mai bună. Îmi lipsea acel „DE CE”. De ce fac eu tot ceea ce fac?

Poţi şi tu să-ţi dai seama dacă eşti împlinit şi ai acel sentiment de sens în ceea ce faci cu viata ta urmând cei 2 paşi pe care i-am făcut şi eu inconştient şi pe care acum îi împărtăşesc cu tine:

  1. Surprinde-te într-o zi obişnuită, făcând lucrurile de rutină (fie că eşti la şcoală, la serviciu, cu copilul în parc, în trafic). Îţi trebuie doar câteva secunde pentru a aplica tehnica spectatorului neutru: priveşte-te din exterior şi apoi, când ai puţin mai mult timp, analizează felul în care te-ai perceput pe tine în situaţia respectivă: îţi place ceea ce vezi?
  2. Este foarte important să-ţi faci timp pentru a sta numai cu tine, fără alte întreruperi şi pentru a analiza felul în care te simţi în singurătate. Duminica, concediul sau orice altă zi în care ai rămas singur poate constitui un prilej pentru a-ţi da seama dacă trăieşti şi tu vidul sau golul despre care vorbeam. Şi tu ai un sens, ai nişte talente şi o vocaţie care te vor face împlinit, trebuie doar să le descoperi!

 

Îţi spun cu mâna pe inimă că nu e greu deloc, eu am aplicat ceea ce-ţi spun pe pielea mea. Fă doar primul pas, un exerciţiu de imaginaţie şi încearcă tehnica spectatorului neutru.

Lasă-mi apoi într-un comentariu părerea ta. Spune-mi dacă tu ai acel „De ce” şi care este el, iar dacă nu, spune-mi cum te simţi fără acesta. Ce crezi că ar da semnificaţie fiecărei zi din viaţa ta de acum înainte? Vreau să reuşim prin articolele următoare să iţi găseşti răspunsurile si astfel să „Ieşi din Ceaţă”!

Cu prietenie,

Simona

 

Poţi să te abonezi la newsletter pentru a fi la curent cu noile informatii de pe blog!  Vei primi totodată materialul gratuit "4 metode pentru a crea viața pe care o dorești"

Tot ce trebuie să faci este să completezi formularul de mai jos, apoi să confirmi cererea de abonare cu un click pe link-ul din emailul primit.

Articole asemanatoare:

  • Nu sunt articole asemanatoare!

Lasa un comentariu prin facebook:

comentarii prin facebook!

Powered by Facebook Comments

2 comments
Valentina Racaru Dumitrana
Valentina Racaru Dumitrana

Mai ai putin si implinesti un an de la primul articol pus pe blog. Poate ti-ai indeplinit obiectivul de 2000 de cititori fideli, sau chiar mai mult decat atat. Eu cred ca daca ai reusit sa ajuti un singur om sa-si schimbe viata...a meritat efortul. Sigur sunt oamenii care se lasa indrumati de tine! La Multi Ani!

Simona Culea
Simona Culea

Mulțumesc, draga mea Vali! Sunt în fiecare zi din ce în ce mai convinsă că a meritat totul, pentru că nici măcar nu pare efort.