Cum te simţi când ţi-ai descoperit vocaţia

În articolul anterior m-am lăsat inspirată de un om extraordinar, pe care îl consider prieten deşi am vorbit doar de două ori. Este vorba de Bobo, aşa cum îi spun prietenii.

Bobo, atunci când ia chitara în mână, ştie să ajungă la sufletele oamenilor şi emană o căldură care cuprinde tot ce atinge. Despre Bobo şi pasiunea lui, folkul, poţi citi mai multe pe blogul său, http://www.folkusor.ro/

După o discuţie cu el, mi-am dat seama că povestea lui se aseamănă cumva cu a soţului meu. Şi cum altfel pot să ajung la tine altfel decât prin experienţele mele sau ale celor din jurul meu?

Poţi să citeşti aici articolul anterior despre cum am descoperit unul dintre talentele înnăscute ale soţului meu şi pasiunea sa arzătoare pentru chitară:

http://www.iesidinceata.ro/blog/povestea-instrumentului-de-pe-sifonier/

 

Era iarnă. Ţin minte şi acum când a venit cu chitara acasă. Nu-l mai văzusem niciodată atât de entuziasmat. Se uita la ea şi aproape că nu îndrăznea s-o atingă. Pot doar să-mi imaginez ce era în mintea lui, deşi cuvintele n-ar putea exprima ceea ce simţea.

Dacă înainte cânta pe chitara cea veche cel puţin o oră în fiecare zi, acum treceau cel puţin câteva ore. Nu pot să neg că eram puţin geloasă pe noua lui „parteneră”, însă starea lui de bine era molipsitoare şi atitudinea pe care o căpătase schimbase rutina zilnică pe care o aveam în ultima perioadă.

Într-o zi a venit acasă şi a spus că şi-a făcut un blog. „Un ce?” am întrebat eu. „Un blog. E gratuit, însă pot să pun articole pe el, pot să ajut şi pe alţii să îşi urmeze pasiunea şi să cânte la chitară sau chiar la bass.”  (varianta actuală a blogului o poţi găsi aici: http://lectiidechitaraconstanta.wordpress.com/)

Când i-am sugerat să cumpere o chitară nici măcar nu mi-a trecut prin minte că ar putea face şi altceva în afară de a cânta şi a se relaxa. Însă pasiunea lui nu era întâmplătoare. Am aflat ulterior că făcuse studii şi cântase în câteva trupe de-a lungul timpului. Şi asta încă din copilărie.

Tot făcând curăţenie am găsit o casetă pe care o înregistrase cu una dintre trupe. Să nu-l recunosc pe copertă. Avea părul lung. Ţinea chitara însă cu aceeaşi pasiune pe care o vedeam şi acum în ochii lui.

M-am bucurat să aud că are o nouă preocupare cu blogul. Nu mai avea timp să se plictisească, ba chiar nu-i mai ajungea timpul.

Peste toate astea, într-o zi i-a sunat telefonul. Era un coleg dintr-o fostă trupă, care vroia să vadă dacă n-ar fi interesat să repete într-o nouă formulă. La acel moment nu aveau perspective de a cânta undeva anume, dar i-a propus să încerce pentru eventualitatea unor cântări viitoare.

„Şi-aşa am luat chitara şi nici n-am scos-o din casă. Ar fi o ocazie bună să văd ce poate.” mi-a zis după ce a închis telefonul. Era evident că abia aştepta să cânte.

Trupa nou încropită suna chiar bine, după spusele lui. Deşi era încă frig şi nu prea se ţineau evenimente în Constanţa, n-a durat mult şi a a apărut şi prima oportunitate de a cânta într-un club.

A ieşit minunat. Lumea s-a simţit extraordinar, iar el era în elementul lui pe scenă. Se vedea că acolo îi este locul.

Între timp au apărut şi alte ocazii, s-au înmulţit evenimentele. A fost invitat să cânte atât cu trupa, cât şi singur. Vara a înmulţit ocaziile de a cânta.

Şi-a mai cumpărat şi alte chitare pe lângă cea cumpărată în acel moment de „de ce nu”, să nu mai vorbim de accesorii şi tot felul de soluţii, pedale de efect etc., lucruri care pe mine mă depăşesc. Nimic nu mai contează când vine vorba de o investiţie pentru pasiunea lui.

Momentan este implicat în mai multe proiecte, iar timpul este singurul factor care-l limitează. Uneori îl întreb dacă mai poate. Aleargă de colo colo şi doarme câteva ore pe noapte, însă nu-l văd obosit. Parcă îşi trage energia din instrumentul pe care îl ţine cu atâta dragoste în braţe.

Chiar acum îl aud cum cântă la chitară deşi e târziu. A venit acasă cu o durere de cap. Tratamentul? O terapie cu chitara şi partiturile în faţă.

Dacă mi-ar fi spus cineva atunci când am găsit chitara pe şifonier că acestea vor fi urmările, aş fi spus că e un vis. La fel cum acum nu pot anticipa ce se va întâmpla în viitor.

Însă un lucru este cert: de la un vis porneşte totul. Nu trebuie să ştii de la început unde vei ajunge cu exactitate, nici măcar cum vei ajunge acolo. Trebuie doar să crezi şi să începi să faci un pas. Se va deschide o uşă. Şi apoi încă una. Dacă nu, poate nu era momentul potrivit. Învaţă din fiecare pas pe care îl faci.

N-ar fi o lume ideală cea în care toţi ne-am urma pasiunile şi ne-am descoperi talentele?

 

Cum îţi dai deci seama că ţi-ai descoperit vocaţia sau cel puţin că eşti pe drumul cel bun?

Eu am văzut semnele acestea la soţul meu, dar asta nu înseamnă că nu pot fi şi altele. Vocea ta interioară îţi va spune dacă eşti pe drumul cel bun atunci când:

-          nu mai ai întrebări existenţiale: care este scopul tău în viaţă, ce vei face pentru tot restul vieţii tale;

-          ai sentimentul că faci lumea mai bună prin contribuţia ta unică şi simţi dorinţa de a împărtăşi celorlalţi ceea ce ştii ;

-          vorbeşti despre pasiunea ta şi se simte entuziasmul;

-          ai un sentiment de împlinire, trăieşti prezentul, nu regreţi trecutul şi nu te sperie viitorul;

-          lumea din jur nu te înţelege întotdeauna (niciodată nu te vor aproba toţi cei din jurul tău);

-          te simţi bine oricând cu tine, nu ai nevoie de distracţii, nu te temi să rămâi doar cu vocea ta interioară;

-          eşti în starea de flux, uiţi cum trece timpul atunci când faci ceea ce-ţi place;

-          adori să citeşti, să te perfecţionezi în acel domeniu, să îţi urmăreşti mentorii.

 

Spune-mi te rog dacă tu ai avut unul sau mai multe dintre aceste semne. Vreau să ştiu cum crezi că te pot ajuta să găseşti calea spre tine. Spune-mi cea mai mare problema sau frustrare a ta legata de descoperirea vocatiei.

            În final te las cu câteva poze ale soţului meu, trăindu-şi pasiunea.

           Cu prietenie,

           Simona

 

 

 

 

Poţi să te abonezi la newsletter pentru a fi la curent cu noile informatii de pe blog!  Vei primi totodată materialul gratuit "4 metode pentru a crea viața pe care o dorești"

Tot ce trebuie să faci este să completezi formularul de mai jos, apoi să confirmi cererea de abonare cu un click pe link-ul din emailul primit.

Articole asemanatoare:

Lasa un comentariu prin facebook:

comentarii prin facebook!

Powered by Facebook Comments

9 comments
Norbert Marton
Norbert Marton

Articol exceptional Simona, o intrebare am si eu deoarece is nedumerit un pic deoarece pana acum vreo 3-4 luni aveam doar o singura vocatie/pasiune (Muzica si tot ce apartine de acesta de la compunere la editare, inregistrare etc.), dar au mai intervenit inca 2 pasiuni sa zic asa (design 3d si desen in grafic), iar acuma sunt la un fel de colaps nu stiu care dintre ele sunt mai apropiate de mine deoarece le-as face pe toate dar se amesteca ideile intre ele si nu ma pot hotari pe care dintre ele sa am axez mai mult. Daca poti sa-mi dai un sfat as fi recunoscator. Multumesc.

Maria
Maria

Felicitari Simona, tie si sotului tau! sunteti minunati impreuna!! .. in ultima peroada am mare parte din semnele care imi arata ca sunt pe drumul cel bun si sper in continuare sa-mi" vindec viata" ! Multumesc din suflet, fii binecuvantata!! te imbratisez, Maria

Trebuie sa asculti
Trebuie sa asculti

De abia astept sa imi gasesc si eu vocatia! Se spune ca daca reusesti sa obtii un job pe care sa il practici cu placere, nu mai e nevoie sa muncesti, pentru ca tot ce faci este cu placere.

Sorin
Sorin

Si eu remarc Simona faptul ca ai fost alaturi de sotul tau si l-ai incurajat sa faca ceea ce-si doreste si i place , chiar daca a insemnat mai putin timp pentru voi doi,jos palaria ;)

Dragos
Dragos

Foarte frumos. Inca din liceu imi doream sa am formatia mea si sa urc pe scena. Viata m-a impins in alte directii total gresite, insa niciodata n-am abandonat muzica si chitara. La 12 ani cand am vazut acest instrument muzical la un amic a fost ca o dragoste la prima vedere si acolo unde am stat am avut mereu o chitara cu mine. Chiar daca au fost momente cand am vrut sa ma las definitiv, ceva din mine nu m-a lasat sa renut, pur si simplu n-am putut sa ma detasez. In acest moment iau lectii de chitara clasica si sper ca la anul sa urc pe scena la Sinaia, unde sper sa fac o figura frumoasa. N-am avut foarte multe aparitii publice, intrucat sunt o persoana emotiva, cu teama de esec si cu putina incredere in fortele proprii. Trebuie sa ma lupt cu convingerile limitative si cu influentele nocive din exterior. Din pacate, cel putin deocamdata nu am certitudinea ca mi-am gasit scopul in viata, de aceea nu pot bifa chiar toate acele aspecte pe care le-ai punctat in finalul articolului. Iti multumesc pentru toate eforturile pe care le depui pentru a-ti ajuta semenii.

Mariana
Mariana

Foarte tare! Imi place foarte mult articolul si ma bucur ca l-ai incurajat pe sotul tau sa-si urmeze VISUL. Bravo!

Simona Culea
Simona Culea

Nu ai toate aceste pasiuni în același timp în mod întâmplător. Ele sunt cumva legate între ele prin niște linii pe care tu nu le vezi acum, dar pe care cu siguranță le vei vedea în viitor. Până una alta, pentru a te decide pe ce să te axezi, vezi la care dintre ele poți lucra cel mai mult fără să simți nevoia de a lua o pauză. La care dintre ele timpul își pierde sensul. Orice ți-aș spune, intuiția ta va fi singura care îți va da de știre ce ar fi bine să faci în mod primordial. Îți doresc mult succes! Se simte pasiunea prin ecranul calculatorului. ;)

Simona
Simona

Dragos, sunt sigura ca scopul este in tine, iar faptul ca poti bifa anumite semne e clar ca esti pe drumul cel bun. Sfatul meu este sa nu renunti indiferent de conditii. Sa canti in continuare, sa te documentezi, sa citesti, sa exersezi si sa incerci in permanenta sa te autodepasesti. Vei vedea ca si emotiile vor disparea doar cand le vei ataca. Abia astept sa aud ca ai urcat pe scena si ca ai fost tu. Eu iti multumesc pentru interesul fata de acest blog. Daca iti pui intrebari si cauti raspunsuri e clar ca esti pe drumul corect spre descoperirea vocatiei tale.

Simona
Simona

Urmeaza-ti si tu visul in continuare si incurajeaza-le si pe fetitele tale sa nu renunte la visuri, pentru ca in ele sta orice inceput.