Cum să te vindeci de orgoliu – 5 paşi mici pentru schimbări radicale

Mi s-a întâmplat să cunosc mulţi oameni care păreau să aibă încredere în ei. Acea încredere care se transforma în falsă putere (vanitate) sau dimpotrivă în falsă umilinţă. Oameni care până la urmă s-au dovedit speriaţi şi singuri. Iar explicaţia era una singură: orgoliul.

 

Toţi avem o doză de orgoliu în noi şi personal nu ştiu pe nimeni care să-şi stăpânească în totalitate orgoliul. Ce te faci însă atunci când orgoliul te ridică undeva deasupra tuturor şi după care cazi? Uneori nu e nevoie să ajungi prea sus ca să doară.

 

Am aflat de curând despre „căzătura” unei cunoştinţe. Avea acea aparentă doză de încredere care le lipseşte multora. Şi totuşi la un moment dat a început să se vadă că nu mai era deloc vorba de încredere. Ţinea morţiş să aibă dreptate, să demonstreze ce ştie, să pretindă că deţine adevărul. Prietenii începuseră să se îndepărteze de ea, iar aceia care nu o făcuseră găseau satisfacţie în a comenta despre ceea ce face.

 

Fie că era în viaţa personală sau cea profesională, ţinea să deţină controlul şi să schimbe oamenii din jur conform credinţelor ei. Spunea că iubeşte corectitudinea şi adevărul. Încet încet părea că pierde sentimentele, pentru ca apoi, în numele principiilor în care credea, să calce în picioare tot mai mulţi oameni. Totul era legat cu o fundă roşie. Ea avea dreptate, iar ceilalţi erau nişte ignoranţi. Până când toate astea au costat-o dragostea, relaţiile, fericirea, dar mai ales sănătatea.

 

Atunci când am auzit ce s-a întâmplat, prima întrebare care mi-a venit în minte a fost: „Merită”?

 

Poate şi tu ai lângă tine persoane orgolioase sau poate chiar tu ai momente în care te cuprinde  orgoliul. Cum recunoşti însă o persoană orgolioasă?

 

- vrea să arate celor din jur că are dreptate şi că ceilalalţi greşesc;

- vrea să dea impresia de putere, de câştig în orice circumstanţă;

- încearcă să schimbe felul în care gândesc cei din jur, având convingerea că modul lor de a gândi este complet deplasat;

- nu suportă să fie contrazisă;

- îi plac oamenii care îi fac permanent complimente;

- atunci când face o faptă bună, o face pentru a-i fi recunoscute meritele în public;

- vorbeşte repede şi grăbit, încercând să obţină confirmarea că are dreptate;

- are impresia că ştie deja ceea ce i se spune şi nu pierde ocazia de a o afirma.

 

Din fericire, viaţa ne trimite permanent nişte lecţii. Dacă nu învăţăm, nu trecem clasa. Ba chiar e nevoie să le repetăm până suntem pregătiţi să mergem mai departe.

 

Îmi aduc aminte de ceea ce-mi spunea nu demult o prietenă şi fostă colegă: „Simona, eu sunt încă aici pentru că mai am ceva de învăţat. Încă nu ştiu ce, dar ştiu că atunci când voi învăţa, voi putea merge mai departe”. Şi am văzut-o învăţând şi evoluând sub ochii mei. Am văzut-o trecând de la nevoia de a demonstra că ştie tot la a accepta şi celelalte păreri, fără a fi neapărat de acord cu ele şi totodată fără a se supune.

 

Orgoliul este cel mai mare duşman în calea dezvoltării tale, pentru că:

 

- te face să te cunoşti din ce în ce mai puţin pe tine

- te plasează în mijlocul unei lupte continue pentru a dovedi şi a câştiga

- te obligă să rezişti oricărei transformări interioare: iertare, cunoaştere, evoluţie.

 

Orgoliul vine din frică. Frica de a fi respins şi mai ales frica de a nu face faţă. În realitate, o persoană mai orgolioasă decât tine este o persoană ce ţine şi mai multe frici în ea. Atunci când întâlneşti o persoană de acest gen vei observa că va încerca să te intimideze, să te sperie şi să te controleze. De fapt, dacă observi dincole de aparenţe, poţi vedea că acea persoană este mai speriată decât tine şi asta este doar calea ei de a se apăra.

 

Eu văd orgoliul ca pe o boală ce se instalează fără să simţim, iar din această cauză nu-l putem scoate din viaţa noastră de pe o zi pe alta. Dar pe măsură ce luăm din puterea propriului nostru orgoliu, observăm că devenim imuni la orgoliile celor din jur. Tocmai pentru că orgoliile sunt nişte iluzii şi abia atunci devenim conştienţi că viaţa este mai mult decât o luptă cu ceilalţi.

 

Poţi începe cu 5 paşi mici, dar siguri, care te duc tot mai aproape de ceea ce eşti tu cu adevărat:

 

1. priveşte-te pe tine din exterior atunci când ai tendinţa de a te lăsa pradă orgoliului

 

Imaginează-ţi că eşti o marionetă la teatrul de păpuşi. Orgoliul face ce vrea cu tine şi nu vrea decât să te influenţeze. Hotărăşte în schimb că viaţa ta îţi aparţine şi că n-ai decât de pierdut dacă te laşi purtat de sentimentele induse de el.

 

Atunci când simţi că nu mai controlezi momentul (şi asta se întâmplă tocmai atunci când încerci să controlezi), încearcă să pui timpul pe pauză. Să te detaşezi de ceea ce spune sau face cel din faţa ta şi să te întrebi dacă merită: „Ce câştig eu dacă reuşesc să-l fac pe celalalt să renunţe? ”

 

Încearcă să te gândeşti la ziua de ieri: oamenii şi situaţiile întâlnite. Apoi derulează ziua aducându-ţi aminte de gândurile, cuvintele sau faptele care veneau din orgoliu. Întreabă-te cum te-ai simţit şi dacă a meritat: ce ai pierdut şi ce ai câştigat;

 

2. nu te compara cu ceilalţi şi nu influenţa traiectoria pesoanelor din jurul tău

 

Spuneam în articolul anterior că am face bine să nu ne subestimăm, dar la fel de important este să avem grijă să nu ne supraestimăm: „Eu ştiu mai bine”, „El nu are atâta experienţă şi nu are dreptul să vorbească”, „Eu sunt părintele şi eu decid”, „Eu sunt copilul, iar ai mei sunt total depăşiţi”, „Eu aduc banii în casă, deci eu hotărăsăsc ce facem cu ei”. Am întâlnit fel de fel de exprimări ale orgoliului.

 

Mulţi cădem în iluzia conform căreia, dacă am evoluat faţă de unde eram ieri, avem dreptul să decidem soarta celor care încă sunt pe drum. Mulţi credem că ne-am câştigat poziţia de superioritate prin legile naturii, prin moştenire, prin experienţa de viaţă, prin diplomele sau titlurile obţinute.

 

Până să ne dăm seama, am căzut deja în capcana orgoliului, care nu face altceva decât să atragă alţi orgolioşi şi să transforme totul într-o luptă. O luptă din care în final rămân doar învinşi.

 

Gândeşte-te aşa: dacă tu eşti la un anumit nivel (emoţional, mental, fizic sau spiritual), nu înseamnă că ceilalţi îţi sunt inferiori în gândire, cunoştinţe sau posesiuni. Esenţa este aceeaşi. Toţi ne-am născut perfecţi, dar evoluăm în ritmuri diferite. Ceilalţi sunt doar pe alt nivel al evoluţiei lor.

 

Uneori este suficient să te compari cu tine pentru a observa că nu mai eşti aceeaşi persoană. Cum putem avea pretenţia ca ceilalţi să fie ca noi, când chiar noi evoluăm în fiecare zi?

 

Plus că dacă ne concentrăm energia pe a-i schimba pe alţii, pentru a-i face pe cei din jurul nostru să acţioneze aşa cum vrem noi (chiar şi în numele binelui), noi încetăm să evoluăm. Iar orgoliul tocmai asta vrea. Să ne blocăm în situaţii pe care nu le putem controla, dar să avem falsa iluzie că dacă încercăm suficient de tare vom reuşi la un moment dat să deţinem controlul. Acest lucru este valabil în toate domeniile vieţii.

 

A te agăţa de ceva este ca şi cum ţi-ai ţine respiraţia. Până la urmă te vei sufoca. Singura cale de a obţine ceva este de a-i da drumul. Dă-i drumul şi-ţi va aparţine pentru totdeauna”. Deepak Chopra

 

3. controlează felul în care te comporţi în discuţii

 

Orgoliul intră în acţiune de la discuţiile aparent fără importanţă, până la cele care îţi influenţează viitorul. Iar momentul în care îţi dai seama că a apărut este acela în care te încăpăţânezi.

 

Tu crezi că deţii adevărul, dar persoana din faţa ta crede acelaşi lucru despre ea. În momentul în care te încăpăţânezi, pierzi orice şansă de a învăţa ceva din discuţia cu persoana respectivă.

 

Acceptă că fiecare deţine adevărul lui propriu şi că fiecare are dreptat
e în felul lui.
Exprimă faptul că accepţi punctul celălalt de vedere, chiar dacă diferă de al tău şi chiar dacă nu-l înţelegi. Astfel, eviţi să te cerţi sau să te supui. Cealaltă persoană vrea să câştige. Acum o va face, fără ca tu să pierzi.

 

Am văzut persoane care de dragul armoniei, spun doar: „Da, ai dreptate, fie ca tine”. În acest caz, pierd amândoi. Cel care a cedat pentru că şi-a dat energia şi puterea interioară, celălalt pentru că a câştigat o falsă putere care n-a venit din interiorul său;

 

4. fereşte-te de oamenii falşi (sau dacă îţi apar în cale, acceptă-i)

 

Este vorba de acei oameni care aparent se supun de bunăvoie. Sunt ascultători şi cuminţi. În realitate le e frică de părerea celorlalţi. Sunt acei oameni cărora le faci complimente şi care le refuză pentru că nu se consideră demni de ele. Nu vorbesc de persoanele care nu au ajuns încă să se descopere, ci de cele care în momentul în care capătă putere (funcţii, diplome, statut social) pierd orice urmă de umilinţă.

 

Aceştia sunt oameni cuprinşi tot de orgoliu, iar soluţia este aceea de a-i accepta, înţelegând că avem ceva de învăţat de la ei. Astfel de persoane sunt de fapt dornice de putere, acea putere care să le acopere golul interior. Eu prefer să le privesc din exterior şi să le urmăresc evoluţia. Undeva pe drum îşi vor da seama că luptă pentru ceva ce nu le aparţine;

 

5. nu aştepta recunoştinţa şi mulţumirile altora

 

Indiferent că este vorba de relaţiile cu cei dragi, de mediul profesional sau de simple gesturi de bunătate, dacă speri ca faptele tale să fie recunoscute în public, atunci orgoliul iese la suprafaţă.

 

Încearcă să faci mici gesturi care aduc bucurie în sufletele oamenilor, fără ca aceştia să ştie că ai fost tu. Vezi cum te simţi atunci. Orgoliului nu-i va plăcea, dar tu cu certitudine vei mai urca o treaptă pe scara evoluţiei tale. Probabil ţi s-a întâmplat să ţi se umple inima de bucurie văzând oameni pe care i-ai ajutat fără să aştepţi nimic în schimb. Cât a durat în schimb satisfacţia recunoaşterii în faţa altora?

 

Orgoliul ne face duri. Ne face să punem un perete între noi şi ceilalţi în speranţa că nu vom suferi. Dar cu cât punem mai multe cărămizi la acel perete, cu atât mai mult ne umilim pe noi şi îi umilim şi pe ceilalţi. Încetăm să evoluăm pentru că încetăm să ne cunoaştem. Orgoliul vine din sinele nostru fals, dar ca orice monedă, are două feţe. Recunoscând şi conştientizând partea noastră mai puţin luminoasă facem primii paşi către a descoperi tot ce avem mai bun în noi.

 

Începe chiar azi să preiei controlul asupra reacţiilor tale. Fă în aşa fel încât la următoarea discuţie în contradictoriu să învingi orgoliul prin acceptarea părerii celuilalt.

 

Scrie-mi apoi cum te-ai simţit.

 

A ta prietenă,

Simona

 

Sursa foto: Mască

 

Poţi să te abonezi la newsletter pentru a fi la curent cu noile informatii de pe blog!  Vei primi totodată materialul gratuit "4 metode pentru a crea viața pe care o dorești"

Tot ce trebuie să faci este să completezi formularul de mai jos, apoi să confirmi cererea de abonare cu un click pe link-ul din emailul primit.

Articole asemanatoare:

Lasa un comentariu prin facebook:

comentarii prin facebook!

Powered by Facebook Comments

22 comments
CotescuRaluca
CotescuRaluca

Buna, Simona 


Multumesc pentru sfaturi si pentru reamintirea lor... Sunt in acelasi stadiu cu persoana care zice ca ii este frica de gandurile ce il coplesesc. Eu imi pun prea multe probleme, ajungand sa cred ca sunt raspunzatoare de mult mai multe din probleme decat este in realitate si am aceasta tendinta datorita egoului sau orgoliului ... cred,insa datoria mea este acum sa fiu puternica si am si de ce... stiu ca acasa undeva ma asteapta un sufletel mic de copil...

iuliuscezar88
iuliuscezar88

Buna SimOna si iti multumesc pt articolul pe care  l-ai trimis ,UN ARTICOL EXCELENT PT STAPANIREA  ANIMALULUI DIN TN SI PT INALTAREA TA SPIRITUALA.,tin sa te anunt ca am trecut de mult timp de acest pacat care se numeste orgoliu ,mandrie,trufie  ,la urma urmei daca ma deconectez de la matricea vietii  ajung la concluzia ca sunt nu cel care mi sau aplicat dea lungul vremii diferite etichete ci cu totul altcineva sunt dincolo de mn de carapacea  in care salasuieste sinele meu interior si atunci daca nu sunt eu cel real dc sa-mi fac griji pt mn?Respectand legea iubirii nimic nu te afecteaza din exterior, ceea ce daruiesti din camaruta inimii tale aceea primesi din exterior,simplu ca buna ziua,acum te pop si te las cu bn ,felicitari pt ceea ce fc .

u1910302
u1910302

buna Simona, am citit cateva din articolele tale si ma simt identificata cu tine, doar ca eu acuma trec prin acele momente dificile si imi este frica...

Gandurile negative ma coplesesc si pur si simplu nu mai stiu ce vreau.

Problema este ca imi pun intrebari despre ce ar trebui sa fac si nu stiu ce sa fac ca sa fiu mai bine...nu stiu nici de ce ma simt asa 

Tu ce crezi? 

Simona Culea
Simona Culea moderator

Citeste materialul gratuit pe care l-ai primit la inscriere cu metodele de a gasi raspunsurile in interiorul tau. Nici macar o persoana care locuieste zi de zi langa tine nu-ti va putea spune ce e in sufletul si mintea ta. 


Ia-ti timp cu tine pentru a explora toate metodele, a vedea care ti se potriveste si ce revelatii ai. Mult succes si scrie-mi daca ai intrebari legate de aplicare metodelor!

Nuta Gheoldum
Nuta Gheoldum

Orgoliul, nu numai ca iti poate distruge viata, dar te poate transforma intr-o persoana care abuzeaza psihic pe cei dragi, facind nefericiti pe toti ai taisi inclusive pe tine.Cita dreptate ai , Simona!

Gabryell
Gabryell

Stii, de multe ori prea multa exagerare in a pretinde corectitudinea ta fata de ceilalti, scoaterea in evidenta a prea indeajunsului orgoliu si deslusirea slabiciunii celorlalti, poate duce in cele mai dese cazuri la o ridicata forma de paranoia... Nu ca nu am avea cate putina fiecare dintre noi. Oricum, frumos si detaliat pe intelesul tuturor. Cred ca un orgolios nu ar putea citi pana la capat...

carmen
carmen

Ms Simona ptr articol.Sunt orgolioasa la maxim.Am mult,mult de lucru la acest capitol.Important e ca recunosc lucrul acesta si sper din toata inima sa ma pot vindeca.

Simona Culea
Simona Culea

Niciodată nu te vindeci complet, dar măcar devenind conştienţi că orgoliul există şi vrea să ne ţină pe loc, putem alege ce vrem să facem în continuare: să ne lăsăm purtaţi de el sau să devenim responsabili.

Simona Culea
Simona Culea

Îţi mulţumesc şi eu şi îţi doresc putere şi înţelepciune pentru a-ţi face viaţa mai bună în fiecare zi.

Simona Culea
Simona Culea

Vindecarea vine din fiecare, Seygul. Dacă cineva nu doreşte să se schimbe n-o va face, cu toate informaţiile şi cu toată înţelegerea din lume. În schimb dacă vrea să facă o schimbare, va încerca să-şi controleze fiecare gând şi acţiune, ştiind că este înspre binele său.

Simona Culea
Simona Culea

Înseamnă că nivelul tău de orgoliu este mult mai mic decât al lor sau inexistent, Eszter. Te felicit!

Simona Culea
Simona Culea

Mulţumesc şi eu pentru completare. Aşa este. Să le mulţumim celor din jur pentru că ne arată ceea ce e deja în noi. Astfel putem lucra la scăderea ego-ului.

Terapie Holistica
Terapie Holistica

Persoanelor din viata noastra trebuie sa le multumim ca ne ajuta la scaderea egoului. Asadar va multumesc!

Lorreley Pacala
Lorreley Pacala

foarte adevarat! Orgoliul e o boala grea, vindecarea lui necesita timp, radare, constientizare, umilinta si aproape niciodata nu te poti vindeca complet.

ramona
ramona

Simona draga mea, chiar aveam nevoie de acest articol in care din pacate inca ma mai regasesc ...inca prefer sa controlez decat sa accept..dar viata te mai pune la incercare sa iti vada vointa spre evolutia ta si practica bate teoria in sensul ca mereu repet "accept" pe ceilalti asa cum sunt sau schimbarile din viata mea uneori orgoliul domina si tot eu sufar...dar cu pasi mici spre evolutie...te imbratisez cu mult drag si iubire infinita...un weekend minunat

Simona
Simona

Se vede evoluţia ta, aşa că ţine-o tot aşa. Te îmbrăţişez şi eu, draga mea!

Sabadac Gabriel
Sabadac Gabriel

buna SIMONA .. vreau sa iti spun ca ma fascineaza articolele tale ...sunt benefice , sincer mi-ar place sa fie mediatizate pe o scara mai mare.. avem nevoie de persoane ca tine.. iti multumesc ptr. tot ceea ce faci esti minunata si iti doresc ca tot cei bun si curat sa intre in viata si sufletul tau.. ma inclin in fata ta si ai tot respectul meu.

Delia
Delia

Simona, iti urmaresc cu interes articoele si ma surprinde de fiecare data sa ma regasesc mai mult sau mai putin in anumite ipostaze. Este o ocazie buna de a reflecta asupra punctelor care necesita imbunatatire si de a face ceva in acest sens. De fapt in asta consta dezvoltarea personala, nu? Multumesc.

Simona
Simona

Da, draga mea Delia. Atunci când tu simţi că ai mai pus o cărămidă la evoluţia ta, înseamnă că te dezvolţi personal. Important este să fii în echilibru cu tine însăţi şi să simţi că orice reflecţie este spre binele tău.

Seygul Geanbai
Seygul Geanbai

ai scris exceptional Simona.se vede ca este un articol scris din suflet si dintr-o traire.din pacate in timp ce ti-am citi articolul .m-am cam regasit.este f adevarat tot ce spui u acolo.dar este f greu sa te vindeci fara ajutor si fara intelegere.toti oamenii care citesc acest articol si care se regasesc va rog incercati sa va schimbati, acest orgoliu nu va ajuta cu nimic...iti multumesc pt un articol bun...

Szekely Eszter
Szekely Eszter

Excelent articol Simona. Am intalnit si eu asemenea persoane, dar eu le ignor si nu incerc sa le schimb deoarece nu ma deranjeaza in mod deosebit.

Trackbacks

  1. [...] nostru  care întreţine măştile false. Toţi avem o parte inferioară care se hrăneşte din orgoliul nostru. Frica de a pierde ataşamentul faţă de acest orgoliu ne împiedică să ne [...]

  2. […] există om fără orgoliu. Orgoliul este în fiecare din noi, într-o doză mai mică sau mai mare. A nu fi orgolios […]