Cum sa intelegi si sa schimbi obiceiurile nefolositoare

Pot să-ți mărturisesc unul dintre coșmarurile mele? Totul părea real, exact ca în orice coșmar. Trăiam o zi obișnuită de-a mea. Mergeam pe stradă, dar la un moment dat mi-am dat seama că nu mă îndrept încotro îmi doresc, așa că am decis să schimb direcția. Numai că nu puteam.

 

Era ca și cum niște forțe invizibile mă duceau încotro doreau ele. Eram ca o marionetă, doar că îmi lipseau sforile și nu înțelegeam cine este păpușarul. Așa că am început să țip, însă oamenii de pe stradă nu numai că nu mă auzeau, dar își vedeau de drum în continuare. Mă întrebam dacă ei știu încotro se îndreaptă. La un moment dat m-am lăsat păgubașă și tot restul zilei mele a fost direcționat de acele sfori invizibile.

 

Partea cea mai rea?

 

Merg la culcare și a doua zi e la fel. Soarele răsare. Păsările cântă. Oamenii merg la serviciu. Ca și cum nimeni n-ar observa că eu îmi doresc altceva și că vreau să decid încotro s-o apuc.

 

Nu știu cum ți se pare ție, dar mie mi se pare înfricoșător. Doar când îmi amintesc acest coșmar mă apucă fiorii. Nu este despre neputință, deși nici asta nu este de neglijat, cât este despre ideea că nu avem niciun control asupra vieților noastre. În interiorul nostru toți vrem să credem, indiferent de convingerile spirituale, că într-o anumită măsură putem decide și mai ales că avem capacitatea de a ne face viața mai bună prin deciziile noastre. Putem decide unde vrem să lucrăm. Putem decide pe cine vrem să avem alături în viață. Putem decide cum să ne îngrijim în așa fel încât să ne păstrăm sănătatea. Iar dacă nu o facem, să fie tot pentru că așa am decis noi.

 

Privește în jurul tău

 

Credeai că oamenii trăiesc cu adevărat? Ieși pe stradă la o oră de vârf și privește. În primul rând o să găsești oamenii care se grăbesc să ajungă la serviciu în timp ce vorbesc la telefon. Apoi o să găsești părinții care-și duc copiii la școală și oamenii care au ceva de rezolvat prin oraș.

 

În mijlocul lor ești tu care te-ai oprit pentru un moment. Uită-te la ochii lor. Nici măcar nu sunt acolo. Sunt pe pilot automat. Asta până când ceva ieșit din comun se întâmplă și le atrage atenția.

 

Mare parte din tot ceea ce facem de când ne trezim și până la culcare este pe pilot automat. Un studiu făcut la Duke University arată că cel puțin 45% din activitățile zilnice sunt obiceiuri. Asta este parțial în regulă, pentru că până și creierul are nevoie de o pauză. Dar ce te faci când creierul ia o pauză atât de mare încât viața ta se scurge fără ca tu să-ți dai seama?

 

Cum să dobândești controlul asupra creierului tău :)

 

Nu ține de nivelul tău de inteligență…

Nu ține de cât de multă atenție poți să oferi fiecărui lucru din viața ta…

Nu ține nici măcar de cât de tare te poți abține să fii o marionetă atrasă de anumite mâncăruri, gânduri sau comportamente

Ține de felul în care te simți atunci când alergi prin rutina zilnică.

 

Dacă tu te simți bine o vei face din nou. Dacă tu crezi că gândind într-un anumit fel sau comportându-te într-un anumit fel ai ceva de câștigat, o vei face din nou.

 

Fiecare obicei are trei componente: declanșatorul (un anumit moment din zi, un anumit loc, prezența anumitor persoane, o anumită emoție, o altă activitate), rutina sau obiceiul în sine și recompensa (ce crezi tu că obții: siguranță, stabilitate, atenție, iubire, recunoaștere etc.).

 

De exemplu o reclamă la bere folosește toate declanșatoare de mai sus: o bere într-o duminică, în aer liber, cu prietenii, relaxare și eventual o altă activitate precum pescuitul. Astfel de la obicei se poate ajunge cu ușurință la vicii sau la dependențe. Recompensa oferă satisfacție. Recompensa duce la eliberarea de dopamină în creier, ceea ce produce o stare de satisfacție.

 

Este momentul să te iei în serios

 

Încă o gură și nu mai mănânc din pizza asta.

ÎI mai dau o șansă ca să se schimbe. Știu că o să fie bine.

Mâine mă apuc să caut un loc de muncă.

De mâine nu-i mai dau voie să-mi vorbească așa.

Of. Iar am dat-o în bară. Spun numai prostii când deschid gura.

 

În gând sau cu voce tare, cuvintele tale capătă viteză din ce în ce mai mare pe măsură ce le repeți. Este ca și cum ai construi o autostradă acolo unde cândva era o cărare bătătorită. Cu cât faci sau spui ceva mai des, creierul decide să nu mai controleze acele lucruri. Suntem ceea ce facem în mod repetat.

 

Imaginează-ți apoi că poți rupe o floare doar ținând-o între degetul mare și cel arătător. Poate că poți smulge un tufiș trăgând cu toată forța ta, dar încearcă să scoți din rădăcini un copac. Odată ce a prins rădăcini, devine dificil de scos din viața ta.

 

Nu lăsa obiceiurile nefolositoare sau dăunătoare să preia controlul asupra vieții tale. Renunță cât mai repede la cele care nu-ți folosesc, înainte ca ele să prindă rădăcini puternice. Dacă însă ele sunt deja la fel de solide ca un stejar, iată de unde poți să începi.

 

Știința din spatele obiceiurilor tale

 

Niciodată n-a fost mai ușor ca azi să ai acces la informațiile cele mai bune. Internetul ne oferă pe tavă tot ceea ce avem nevoie să știm la un moment dat, doar că este dificil să alegi ce să ignori și ce să păstrezi din toată marea asta de informații.

 

Plus că nu oricine dorește să se schimbe. Comportamentul este ceea ce stă între noi și aspirațiile noastre, iar din punct de vedere al comportamentului oamenii se împart în trei categorii:

- cei care știu că e nevoie să schimbe ceva

- cei care vor să schimbe ceva

- cei care nu vor să se schimbe.

 

Dintre cei care vor să schimbe ceva și chiar acționează în acest sens, nu toți reușesc. Un studiu făcut pe 5.000 de oameni care au încercat să-și schimbe obiceiurile a arătat că 4.400 dintre ei au eșuat și 600 au avut succes.

 

S-au observat două diferențe între cei care au reușit și cei care au eșuat:

 

1. Felul în care văd voința lor de a face ceva

Cei care nu au reușit au căzut în capcana care spune că dacă nu ai dus ceea ce ți-ai propus până la capăt înseamnă că nu ți-a păsat destul, nu te-ai implicit destul, pe scurt n-ai suficientă voință.

 

Noi prin voință tragem ca un cal la o căruță, dar există forțe care ne trag înapoi și fac ca voința noastră să fie temporară. Aceste forțe sunt: motivația (vreau), capacitatea (pot), presiunea socială, recompensa, mediul în care trăim.

 

Problema nu este că suntem slabi și că nu avem voință, ci că suntem depășiți numeric. Dacă putem să controlăm acele forțe înseamnă că putem controla comportamentul.

 

De exemplu, să spunem că vrei să slăbești. Mintea îți spune că e nevoie să mănânci sănătos și să faci sport. Ai nevoie atunci de motivație (un motiv puternic pentru care îți dorești să slăbești), prieteni care să te susțină, un mediu în care să te nu ai tentații.

 

2. Modul în care privesc rețetele universale

 

Oamenii de știință au studiat cum se schimbă oamenii, dar nimeni n-a studiat cum te schimbi tu. Oamenii care au reușit și-au făcut propriul lor plan în funcție de mediul lor. Un plan nu e un plan dacă nu ai soluții pentru obstacole.

 

De la ce pornești propriul tău plan?

 

În ultimele secole am aflat cum funcționează de fapt un obicei. Charles Duhigg, autorul cărții “Puterea obiceiului” – „The Power of habit” spune că atunci când vorbim de un obicei ne gândim la un singur lucru: mâncatul nesănătos, fumatul, telefonatul unei persoane de care ne-am îndrăgostit și tot așa, dar un obicei are de fapt 3 componente, așa cum îți spuneam mai devreme:

 

- un declanșator – o stare care face ca obiceiul să pornească

- o rutină – obiceiul în sine

- o recompensă – ceea ce obținem în urma rutinei și care ne face să repetăm acel lucru pentru că ne face să ne simțim bine.

 

Declanșator + Rutină = Recompensă

 

Formula asta duce la un comportament care este automatizat. De-a lungul timpului oamenii s-au concentrat numai pe rutină pentru a schimba comportamentul și de obicei pe abținere de la acea rutină, lucru ce nu dă rezultate pe termen lung.

 

Astăzi știm însă că declanșatorul și recompensa determină comportamentul și obiceiurile, iar dacă schimbăm aceste două componente, obiceiul se schimbă automat.

 

Indiferent că vrei să rupi un obicei despre care știi că te trage în jos sau să începi un nou obicei folositor pentru tine, conform lui Duhigg, este nevoie să împarți obiceiul pe cele trei componente și să înlocuiești recompensa:

 

1. Identifică rutina sau obiceiul în sine

Să spunem că în fiecare zi după serviciu te oprești în drum să cumperi niște prăjituri. Mâine te oprești din nou și observi că încep să apară niște kilograme în plus. Rutina este că după plecarea de la serviciu devine normal să te oprești la cofetărie.

 

De aici apar și alte întrebări: “Care este declanșatorul?”. Foamea, plictiseala, nevoia de zahăr, nevoia de a te deconecta de mediul stresant de la serviciu? „Și care este recompensa?” Prăjitura în sine, deconectarea, energia dată de zahăr?

 

2. Înlocuiește recompensa

Indiferent care este obiceiul tău și ceea ce obții în urma lui, înlocuiește recompensa cu altceva. În funcție de declanșator, alege un fruct dacă este vorba de foame, o plimbare în parc dacă vrei să te deconectezi sau o ciocolată neagră dacă vrei ceva dulce.

 

3. Fă-ți propriul tău plan

După ce ai identificat declanșatorul și recompensa ta, poți să începi să-ți schimbi obiceiul. Obiceiul este formula pe care creierul tău o urmează automat: „dacă se întâmplă asta la muncă, urmez acest obicei ca să obțin…”

 

Ca să schimbi formula este nevoie să faci noi alegeri. Pentru asta este nevoie de un plan. În funcție de situația ta, înlocuiești recompensa și îți amintești ca atunci când apare declanșatorul să urmărești noua recompensă.

 

Te asiguri apoi că persoanele apropiate ție știu de schimbările pe care vrei să le faci și te susțin. Dacă nu sunt alături de tine, nicio problemă. Ai nevoie și de critici. Ai nevoie inclusiv de experimentări și de eșecuri. Important este să înțelegi cum funcționează un obicei și să te recompensezi pe măsură ce câștigi putere asupra lui.

 

Care e partea cea mai bună?

 

Că începi să capeți încredere în tine și vei începe să faci schimbări din ce în ce mai mari.

 

Nu știu cum vezi tu lucrurile, dar pentru mine tot ceea ce contează în final este că am decis drumul pe care vreau să merg și acțiunile pe care le fac pe acest drum. Astea sunt lucrurile care contează. Astea sunt lucrurile pentru care merită să trăiesc.

 

De asta suntem aici. De asta contăm.

 

Așa că ocupă-te de tine. Viața ta te așteaptă!

 

Cu drag,

Simona

 

P.S. Uită de schimbările mari, începe cu un obicei mic, pe care să-l poți controla. Plantează o sămânță mică în locul potrivit și în curând vei avea o grădină. :)

P.P.S. Mi-ar plăcea să știu ce înseamnă pentru tine o recompensă grozavă care să schimbe un întreg obicei. Aștept răspunsul tău mai jos.

 

Poţi să te abonezi la newsletter pentru a fi la curent cu noile informatii de pe blog!  Vei primi totodată materialul gratuit "4 metode pentru a crea viața pe care o dorești"

Tot ce trebuie să faci este să completezi formularul de mai jos, apoi să confirmi cererea de abonare cu un click pe link-ul din emailul primit.

Articole asemanatoare:

Lasa un comentariu prin facebook:

comentarii prin facebook!

Powered by Facebook Comments

0 comments