Cum mi s-a închis un drum şi s-a deschis altul…

Astăzi mă uitam pe nişte poze din generală şi mă gândeam că frământările mele de atunci nu diferă cu mult de cele pe care le am uneori ca adult. Diferă doar nivelul de conştiinţă cu care le privesc.

Eram la sfârşitul clasei a 8-a şi venise momentul să-mi aleg ca toţi ceilalţi (că doar aşa era „normal”) un drum în viaţă. Bineînţeles că eram în ceaţă. Nu ştiam ce vreau, ştiam în schimb ce îmi plăcea cu adevărat.

Când puneam mâna pe o carte în limba engleză nu puteam să-i mai dau drumul. Citeam cu voce tare pâna oboseam. Nici măcar nu conta subiectul, atât de mult îmi plăcea cum suna ceea ce citeam în engleză. Iar pasiunea nu era numai şi numai pentru limba engleză. Învăţasem singură italiana până să intru la şcoală uitându-mă la desene animate în limba italiană, iar odată cu apariţia televizorului color şi a televiziunii prin cablu am deprins spaniola şi franceza.

Da, asta vroiam să fac… Să învăţ cât mai multe limbi străine, mă fascinau, îmi conturau un alt univers, îmi imaginam ţări îndepărtate şi oameni cu care vorbesc în alte limbi.

“Şi cum te ajută asta, ce poţi să devii dacă ştii cât mai multe limbi străine?” m-a întrebat mama atunci când i-am mărturisit „planul” meu.

“Păi… pot deveni translator, traducător sau cum vrei tu să-i spui…” a fost răspunsul meu timid.

Aproape că a pufnit în râs: „Şi tu ai idee cât câştigă un traducător în ziua de azi?”.Nu ştiam şi nici măcar nu-mi păsa. Pentru că nu ştiam exact ce-i un traducător. Asta auzisem că formează liceul la care vroiam să merg. Dar eu vroiam să merg acolo pentru alte motive. Deja îmi imaginam cum vorbesc numai în engleză sau spaniolă tot timpul pe care oricum eram nevoită şi obligată să-l petrec la şcoală.

Îmi amintesc şi acum frământările interioare pe care le aveam… N-a durat însă mult până când mama a venit acasă cu decizia luată. Se întâlnise cu profesoara mea de matematică, care i-a adus „cele mai bune argumente” pentru ca eu să merg la un liceu cu profil matematic: „este bună la matematică, poate chiar economie, iar astea sunt domeniile viitorului, gândiţi-vă doar unde poate ajunge dacă este cel puţin la fel de sârguincioasă ca până acum”.

Ştii cum se spune: “Drumul spre iad este pavat cu bune intenţii”. Mama este o persoană extraordinară care mi-a vrut binele, acel bine pe care şi-l formase mental din spusele celor din jurul ei.

Deşi aveam inima sfâşiată, n-am fost contra deciziei. Mult timp m-am condamnat că n-am făcut nimic atunci din laşitate. Abia de curând am descoperit că acesta este un talent al meu şi se pare că a fost dintotdeauna: armonia. Viaţa mi-a demonstrat că nu sunt laşă sau fricoasă, ci doar că armonia este una dintre valorile mele călăuzitoare. Caut să ajung la un consens, pentru că în opinia mea nu se câştigă de pe urma conflictelor şi contradicţiilor. Îmi ajustez de bună voie obiectivele pentru a evita conflictele (atât timp cât valorile de bază ale celorlalţi nu se contrazic cu ale mele). Şi valoarea de bază a mamei mele nu se contrazicea cu a mea. Ea îşi dorea siguranţă, împlinire şi bunăstare financiară pentru fiica ei, eu îmi doream armonie şi pace în jurul meu.

Nu căuta deci slăbiciunile care par să umbrească încrederea că ai putea avea şi tu punctele tale forte.

Carl Jung spunea: „Critica are puterea de a face bine atunci când există ceva ce trebuie distrus, dizolvat sau redus, dar nu poate avea decât un efect dăunător atunci când vrei să clădeşti”.

Aşa că renunţă la critică şi analizează-te fără a te învinui. Nu ştiu unde ar fi fost viaţa mea astăzi dacă aş fi urmat acel drum, ştiu doar că până la urmă talentele lasă urme prin care tu să le poţi identifica.

Mi-am descoperit între timp talentul de conectare: sunt convinsă că lucrurile se întâmplă din anumite motive, că suntem indivizi responsabili pentru faptele noastre, dar şi parte a unui întreg căruia nu trebuie să-i facem rău pentru că ne facem rău nouă înşine; talentul de relaţionare: vreau să înţeleg sentimentele, aspiraţiile, temerile şi visurile celorlalţi; talentul responsabilităţii: conştiinciozitatea, obsesia de a face totul cum trebuie.

Şi tu, şi eu, am făcut sau facem parte din sistemul de învăţământ clasic. Până la apariţia la noi în ţară a sistemelor democratice sau alternative de învăţământ care stimulează creativitatea şi încureajează autoeducerea, n-are rost să stăm cu mâinile în sân şi putem încerca să vedem ce urme au lăsat talentele noastre. Ele nu ne-au abandonat în lungii ani de şcoală, însă poate au fost doar ascunse de prieteni/colegi/părinţi/profesori care ştiau “ce e mai bine” pentru noi. Aşadar:

  • Ce materii din şcoală te atrag/te atrăgeau în mod natural?
  • Ce materii deprinzi/deprindeai cu uşurinţă?
  • Ai avut vreodată la şcoală momente în care te-ai întrebat “Cum de-am reuşit să fac asta?”
  • Ce activităţi pe care le faci/făceai la şcoală se finalizau cu întrebarea “Când pot să mai fac asta?”

În cartea „Descoperă-ţi punctele forte cu testul Clifton” se menţionează de asemenea că sunt indicii ale talentelor:

  • Învăţarea rapidă – ce înveţi atât de repede încât şi tu rămâi uimit? Eu chiar acum vreo doi ani am încercat să învăţ singură germana şi nu mare mi-a fost mirarea când am reuşit să ajung de la nivelul începător la mediu în câteva zile;
  • Dorinţele puternice – unele lucrurile ne trezesc interesul de mici, pe când altele ne displac. În timp ce sora mea se juca cu copiii în faţa blocului, eu răsfoiam cărţile şi ziarele de prin casă imaginându-mi lumi paralele şi dorindu-mi să scriu şi eu cândva la rândul meu o carte;
  • Satisfacţiile – acele stări de bine pe care ni le dau anumite activităţi; Eu am o nemaipomenită stare de bine când încurajez oamenii din jurul meu, atunci cînd vorbesc despre cauzele în care cred şi le captez atenţia, când fac ordine în casă şi fiecare lucru e la locul lui. Ţie ce îţi aduce satisfacţie?

Dacă te gândeşti cum să termini mai repede acea activitate, în loc să o aştepţi cu nerăbdare în viitor, atunci mai mult ca sigur că nu te atrage cu adevărat;

  • Reacţiile spontane – urmăreşte-te în viaţa de zi cu zi. Cum reacţionezi în diferite situaţii în care eşti pus? Ai un spirit de observaţie dezvoltat, o meticulozitate ieşită din comun, cauţi să îi conduci pe ceilalţi într-un moment de derută? Fiecare reacţie pe care o ai constituie o urmă a unui talent.

 

Opreşte-te din fuga zilnică prin viaţa trepidantă şi ascultă-ţi vocea interioară. La fiecare pas e un semn. Poate acum nu are sens, dar totul se leagă la un moment dat, pe măsură ce ajungi să te cunoşti mai bine. Ai răbdare cu tine.

De ce dacă trebuie să vorbeşti despre talentele tale vorbeşti despre cunoştiinţele acumulate în timpul vieţii, experienţele şi certificările primite? Talentele sunt şi au fost întotdeauna în interiorul tău…

 

Lasă-mi te rog un comentariu cu întrebările tale legate de acest articol, iar dacă eşti de părere că poate fi de folos şi altor persoane dă-i te rog un share.

 

Cu prietenie,

Simona

 

Poţi să te abonezi la newsletter pentru a fi la curent cu noile informatii de pe blog!  Vei primi totodată materialul gratuit "4 metode pentru a crea viața pe care o dorești"

Tot ce trebuie să faci este să completezi formularul de mai jos, apoi să confirmi cererea de abonare cu un click pe link-ul din emailul primit.

Articole asemanatoare:

Lasa un comentariu prin facebook:

comentarii prin facebook!

Powered by Facebook Comments