Ce ar fi bine sa stii despre minciuni si mincinosi

Sunt o persoană care nu analizează excesiv. Dintotdeauna am preferat în primul rând să am încredere în persoana din fața mea în loc să pun la îndoială spusele sau faptele ei. Cred că fiecare merită această fărâmă de încredere. Nu regret însă acest lucru. Este felul meu de a privi lumea, iar până la final o să înțelegi de ce spun asta.

 

Asta nu înseamnă că sunt naivă. Am fost mințită și dezamăgită, mi-a fost înșelată încrederea și am mințit la rândul meu, uneori voluntar, alteori involuntar. Recunosc minciunile altora, iar uneori mă las mințită.

 

Până acum câțiva ani am crezut că minciunile nevinovate, acele minciuni albe menite să păstreze armonia și echilibrul vieții sunt acceptabile, pe când minciunile rău-intenționate și care lasă cicatrici adânci în suflet n-ar trebui niciodată iertate.

 

Cu toate astea, timpul mi-a arătat că dincolo de părerile proprii, există o adevărată știință a minciunii (unii o consideră o artă) și a motivelor din spatele minciunilor. Suntem mințiți de părinți bine intenționați ce vor să ne protejeze, suntem mințiți de mass-media (dacă deschidem o doză de suc devenim fericiți sau dacă ne spălăm cu un anumit șampon o să avem părul mătăsos), suntem mințiți de școală și de restul instituțiilor, suntem mințiți de persoanele iubite.

 

Există diverse tipuri de minciuni:

- minciuni care ascund (omit) adevărul – pentru a proteja sentimentele, pentru a evita un moment ciudat, pentru ca tu să nu știi adevărul

- minciuni care falsifică adevărul (minciunile clasice) – sunt cele care înlocuiesc în mod intenționat faptele reale

- minciuni despre cauza unei emoții – emoția este reală, dar este mascat adevăratul motiv al apariției ei

- aprobarea adevărului cu un umor exagerat – pentru a distrage atenția de la faptele reale.

 

Cum să te protejezi de minciuni și mincinoși

 

Dacă nu vrei să ai parte de minciuni în viața ta (sau cel puțin să le reduci cât poți de mult), este nevoie să știi după ce tânjești. Ce-ți dorești atât de mult încât ai fi gata să cooperezi cu persoana care te minte? Nu vorbesc despre cooperare în mod conștient, ci în mod inconștient, tacit. Dacă vrei să ai o imagine bună în fața persoanei iubite care îți spune că îți stă bine într-o anumită ținută, deși tu știi că nu prea te avantajează, o să alegi să crezi ceea ce ți s-a spus. Asta înseamnă să fii de acord și să accepți minciuna ca un adevăr.

 

Oricine este gata să-ți dea ceva ce tu îți dorești (fie că este vorba de iubire, încredere în tine, recunoaștere, siguranță, prietenie sau sprijin) te poate minți. Minciuna este puntea de legătură între ceea ce am fi vrut să fim și ceea ce suntem.

 

Întrebarea de control cea mai potrivită: “Ceea ce aud este ceea ce mi-aș dori să aud sau este simpla realitate?” Asta pentru că de multe ori acceptăm minciunile ca să nu suferim dezamăgiri, răni și singurătate. Dacă ai cel mai mic semn de îndoială este nevoie să faci un pas mai departe și să dai dovadă de atenție.

 

Atenția nu este același lucru cu suspiciunea. Atenția înseamnă să îți păstrezi încrederea în timp ce ai capacitatea să recunoști eventualele semne ale minciunii (despre care o să citești puțin mai jos).

 

Știința minciunii

 

Minciunile fac parte din noi și din cultura noastră. N-am fi departe de adevăr dacă am spune că toată lumea minte. Nu numai oamenii mint. În 1983, gorila Koko, cea care a fost învățată limbajul semnelor, a dat vina pe pisica ei atunci când chiuveta din camera ei a fost găsită smulsă din perete.

 

Pe măsură ce devenim tot mai inteligenți, neocortexul, cea mai recentă parte a creierului nostru, se mărește și devine capabil de minciuni din ce în ce mai elaborate. Unii cercetători spun că începem să mințim de la 6 luni. Chiar poți observa cum un bebeluș care plânge se oprește pentru un moment pentru a observa dacă i se acordă atenție, după care, dacă este nevoie, își continuă spectacolul. În perioada liceului ne mințim deja propria mamă o dată la 5 conversații.

 

Studiile arată că:

- auzim între 10 și 200 de minciuni pe zi, marea majoritate fiind minciuni albe

- obișnuim să mințim străinii mai mult decât ne mințim colegii sau rudele

- extravertiții mint mai mult decât introvertiții

- bărbații folosesc minciunile despre propria persoană de 8 ori mai mult decât minciunile îndreptate către alții, pe când femeile mint mai mult pentru a proteja alte persoane

- raportul minciunilor într-o relație este de 1 la 10 conversații în timpul unei căsnicii și de 1 la 3 conversații între doi parteneri necăsătoriți.

 

Deși toți mințim, există printre noi acei mincinoși patologici (cei care cred cu toată inima în minciunile lor și mint constant pentru a manipula sau înșela). Când eram copil aveam o colegă de școală care își crease o altă viață compusă din minciuni. Tot ceea ce spunea și arăta dorea să confirme o viață pe care ea și-o dorea cu disperare, dar pe care n-o avea: bani, familie fericită, încredere în propria persoană.

 

Nu degeaba exista o vorbă la noi în popor: „Minciuna are picioare scurte”. A venit și momentul în care adevărul a ajuns-o din urmă și tot ceea ce a construit s-a năruit ca un castel de nisip. Toată lumea a aflat că părinții ei erau pe punctul să divorțeze, iar banii pe care îi cheltuia erau cei pe are părinții îi dădeau pentru meditații.

 

Neocortexul, acea parte a creierului responsabilă de minciuni, este format din două tipuri de substanțe: una cenușie (locul unde procesele se întâmplă) și una albă (care conectează diversele părți din creier).

 

Mincinoșii patologici au cu 25% mai multă substanță albă decât ceilalți oameni. Asta înseamnă că fac conexiuni rapide, țin minte ceea ce spun, studiază fețele celorlați și își controlează emoțiile în același timp. Dacă lucrurile ar merge perfect, acești oameni ar învârti acum lumea pe degete.

 

Doar că totul funcționează în echilibru, iar surplusul de substanță albă este “compensat” de un deficit de substanță cenușie, ceea ce înseamnă că gândirea rațională are de suferit. La un moment dat bulgărele de minciuni începe să se topească, mincinoșii se contrazic sau emit semnale evidente ale minciunii:
- prin cuvinte: limbaj formal elaborat (de exemplu „nu am avut” în loc de „n-am avut”), distanțare de problema în sine („nu am fost în acel loc” în loc de „n-am fost acolo”, „nu am fost cu acea persoană” în de folosirea numelui persoanei respective), cuvinte care să întărească încrederea („crede-mă că…”, „pe cuvânt că…”, „îți spun adevărul”), pauze sau ezitări, prea multe sau prea puține detalii, căi alternative de comunicare (telefon, email sau sms în loc de conversații față în față)

- prin limbajul corpului: corp îndreptat, privit în ochi mai mult decât este normal (oamenii sinceri nu mențin un contact vizual îndelungat), mâini sau picioare încrucișate, atingerea gâtului sau a umerilor, zâmbet bineînțeles fals la finalul poveștii, mișcări ale ochilor înspre stânga (din poziția în care tu privești acea persoană).

 

Poți să deosebești un zâmbet fals de unul real prin mișcările mușchilor de la nivelul feței. Un zâmbet real mișcă mai multe grupe de mușchi faciali, dar cel mai simplu îți poți da seama după ochi, care se micșorează și fac mici riduri în părți. Zâmbetul fals în schimb implică doar mușchii din jurul gurii:

 

zambet falszambet natural

 

           

 

 

 

         Zâmbet fals                                                                 Zâmbet natural

 

Minciunile sunt direct legate de nivelul de împlinire al persoanei. Cu cât o persoană este mai puțin împlinită și mulțumită de propria viață, cu atât va minți mai mult. Acest lucru este legat de stima de sine. Psihologul Robert Feldman afirma că: „De îndată ce oamenii află că stima lor de sine este amenințată, imediat încep să mintă la niveluri din ce în ce mai înalte”.

 

Persoana care minte ține în ea frustrări, dorințe, așteptări și temeri uriașe. De aceea va încerca să se ridice în proprii ochi sau în ochii celorlalți prin minciuni. Scopul ei principal nu este să te rănească pe tine, ci să se ajute pe sine.

 

Îți spuneam la început că plec de la premisa conform căreia oamenii merită să le acorzi încrederea ta. Starea ta interioară este una mai calmă, o stare din care poți vedea eventualele semne ale unei discrepanțe între cuvinte sau fapte. Starea de permanentă suspiciune nu face decât să creeze o stare de agitație interioară care va produce semne ale minciunii acolo unde ele nu există.

 

Ce poți tu să faci este să te cunoști cât mai bine în așa fel încât dorințele și rănile tale să nu fie hrană pentru minciunile altora, să îți menții atenția trează și să clădești propria ta lume bazată pe corectitudine și adevăr. Doar așa lumea ta și apoi lumea în care trăim va începe să se schimbe.

 

Aceeași,

Simona

 

Poţi să te abonezi la newsletter pentru a fi la curent cu noile informatii de pe blog!  Vei primi totodată materialul gratuit "4 metode pentru a crea viața pe care o dorești"

Tot ce trebuie să faci este să completezi formularul de mai jos, apoi să confirmi cererea de abonare cu un click pe link-ul din emailul primit.

Articole asemanatoare:

  • Nu sunt articole asemanatoare!

Lasa un comentariu prin facebook:

comentarii prin facebook!

Powered by Facebook Comments

0 comments