Adevărul șocant despre ceea ce te motivează să acționezi

Deschid ochii. E întuneric. Nu-mi dau seama dacă încă visez. Alarma sună din ce în ce mai tare. Nu. Nu visez. E dimineață. Mă dau jos rapid din pat și ies grăbită din cameră pentru a opri alarma. A fost pusă în altă cameră special pentru a nu amâna să mă ridic. Este o oră la care altădată n-aș fi conceput să mă trezesc.

 

 

Prima premisă este asigurată: sunt în picioare. Scanez interiorul casei. În liniștea dimineții pare că până și mobila doarme.

 

Îmi pun apă la fiert pentru un ceai. În timpul ăsta ies la balcon să trag o gură de aer. Aerul de dimineață este proaspăt și reconfortant. Începe o nouă zi. O nouă zi în care pot schimba ceva în viața mea și a celor cu care intru în contact sau o nouă zi care să treacă pe lângă mine. Și au trecut destule zile pe lângă mine…

 

Îmi iau cana de ceai și mă uit pe agendă la ceea ce am de făcut azi. Așa încep marea majoritate a zilelor mele. De aici încolo rămâne doar decizia de a face sau a nu face.

 

Am dubii uneori la trezire? Cu siguranță. Am zile când pătura călduroasă învinge? Bineînțeles. Am momente când mintea creează dialoguri aprinse? Cu certitudine. La sfârșitul zilei toate astea nu mai contează. Contează ce a rămas în urmă.

 

***

 

Se consideră că motivația este cea care te face să te ridici dimineața din pat, motivația fiind de cele mai multe ori însoțită de entuziasm pentru a începe o nouă zi. Ce faci când nu există motivație? Sau există, dar dispare pe parcursul zilei? Ce faci când mergi la culcare și simți că s-a irosit încă o zi din viața ta? Sau că deși ai spus că schimbi ceva te-ai trezit făcând exact aceleași lucruri pe care nu vroiai să le mai faci?

 

 Ce înseamnă de fapt a avea motivație?

 

Motivația este prezentată ca fiind acea forță care te ajută să obții ceea ce îți propui. În cele mai multe cazuri, atât în viața personală cât și în cea profesională, motivația este asociată cu recompense interioare sau exterioare: dragoste, recunoaștere, bani.

 

Să luăm exemplul recompensei în bani.

 

Daniel Pink, autorul cărții “Drive”, prezintă un studiu făcut în 3 universități americane unde studenților li s-a dat o serie de sarcini de îndeplinit. Realizarea acelor sarcini urma să fie recompensată cu bani. În mod logic, cu cât sarcinile îndeplinite erau mai dificile, cu atât recompensa era mai mare.

 

Atâta timp cât a fost vorba de sarcini ce implicau muncă mecanică și urmatul unor reguli, motivația reprezentată de bani a funcționat ca la carte. Sarcinile cele mai dificile au fost realizate și au primit recompensa cea mai mare.

 

În schimb când a venit momentul sarcinilor legate de creativitate și inițiativă, de luat decizii și gândit,  s-a observat că recompensa cea mai mare funcționa invers, demotivând studenții.

 

Pentru că rezultatul a fost cel puțin surprinzător (până atunci banii au fost considerați motivatorul suprem indiferent de obiectivul propus), studiul a fost mutat în India, unde aceeași sumă de bani oferită ca recompensă avea o valoare mai mare. Rezultatele studiului au fost aceleași, de fapt nefiind nicio diferență de calitate între cei care primeau recompensa mai mică și cei cărora li se promisese recompensa cea mare.

 

Trăim într-o lume în care mai nu este demult suficient să urmezi regulile și să trăiești ca un robot. Dacă-ți dorești mai mult de la tine și de la viață (și dacă citești articolul acesta sunt sigură că așa e) a devenit evident că nu e așa ușor să ai motivație pe termen lung, cu atât mai puțin când vine vorba doar de recompense materiale.

 

Tot Daniel Pink susține că în realitate există trei factori motivatori:

- autonomia – dorința de a ne conduce propriile vieți;

- excelența – dorința de a deveni mai buni în ceea ce facem;

- scopul – acel ceva mai mare decât noi, acea chemare inexplicabilă către “a face”.

 

Pentru motivație există o paletă de înțelesuri: nevoi, impulsuri, motive, scopuri, aspirații, instincte.

 

Termenul de motivație a apărut în anii 1870-1875 ca asociere între cuvintele motiv + acțiune. El n-a fost însă folosit până în 1977. Ți-i imaginezi pe strămoșii noștri spunând „Nu sunt motivat să dau cu sapa. Astăzi nu mai merg la câmp.”?

 

Astăzi dacă renunțăm la o dietă sau dacă nu lucrăm la ceea ce e important pentru noi dăm vina pe motivație. Motivația n-are nicio vină!

 

Motivația este un termen. Tu dai sensul acestui termen.

 

Adevărul este că motivația în forma în care ne-a fost prezentată nu există!

 

motivatie

Steven Spielberg a mărturisit că lucrează zilnic o perioadă stabilită de timp, indiferent de situație: duminica, de ziua lui, de Crăciun. Acționează toți cei trei factori motivatori de mai sus asupra lui? Cu siguranță. Este motivația cea care îl determină să fie extraordinar în ceea ce face? Nu numai. El spune că se așează la birou și începe să scrie indiferent că are chef sau nu.

 

Există doar o decizie de moment: a face sau a nu face, a pune mâna și a începe sau a găsi motive mai mult sau mai puțin justificate, iar unele motive sunt cu adevărat justificate. Aud în jurul meu: “soția mea este bolnavă” sau „copilul meu are teme de făcut și eu îl ajut”. Da, sunt motive perfect justificate, dar nu ele stau în calea lui „a face”.

 

Tu alegi să faci sau să nu faci.

 

Cu cât te concentrezi mai mult asupra unui obstacol, cu atât mai mult îi dai putere. Motivația devine dintr-un termen un obstacol.

 

Cum e atunci când faci ceea ce ți-ai propus? Care e sentimentul pe care îl ai: mândrie, speranță, dorință de a face mai mult și pe alte planuri?

 

Ce simți atunci când nu faci: frustrare, învinuire, furie sau chiar frică?

 

Singura alternativa la lipsa de motivație

 

Pentru orice există o soluție. În acest caz soluția este să începi.

 

Începe să faci și motivația, inspirația sau oricum vrei tu să-i spui, va apărea. Tu nu trebuie decât să fii acolo.

 

Știu că uneori e dificil chiar și să fii acolo pentru a începe. Cum te asiguri că ești pe poziție?

 

Stabilește pentru cine sau ce lupți! Fiecare dintre noi avem pe cineva sau ceva care merită fiecare bătaie de inimă. Nu trăim doar pentru noi. Dacă ar fi așa, am trăi singuri și ne-am mulțumi cu ceea avem. Avem nevoie de creștere și contribuție.

 

În cartea lui Brendon Burchard, “Life’s Golden Ticket” ( trad. „Biletul câștigător al vieții”), există o poveste cu un bărbat ce merge la circ și este invitat de un iluzionist să ia parte la o prestație a acestuia.

 

Bărbatul este aruncat într-o cușcă cu lei. Este terifiat și se ghemuiește implorând ca animalele fioroase să-l lase în pace. Deodată vede că leii se depărtează de el. Bucuria îi dispare când observă că leii se îndreaptă spre logodnica lui aflată într-un colț opus al cuștii. Instinctiv sare în fața leilor și începe să țipe la ei, împingându-i înapoi, departe de iubita lui. Felinele sunt la rândul lor derutate de curajul bărbatului și încep să se îndepărteze.

 

Bărbatul se întoarce către logodnica lui dar vede că a aceasta a dispărut. Era doar o iluzie optică creată de iluzionist.

 

 Morala poveștii: prindem curaj atunci când avem pentru ce să luptăm.

 

Poate miza nu este chiar viața noastră, dar este în joc viitorul nostru și implicit al persoanelor iubite, speranța pentru un “mâine” mai bun și respectul față de propria persoană. Facem lucruri de care nu ne-am fi crezut capabili pentru acel cineva sau ceva care merită tot efortul nostru.

 

N-ai chef azi? Te simți rău? Plouă afară? Ți-e foame sau somn? Tu nu ești Steven Spielberg, dar însemni mult mai mult pentru persoanele care au nevoie ca tu să reușești. Ești salvarea lor și mai presus de tot ești modelul de care au nevoie pentru propriile lupte.

 

Cum te asiguri că începi în fiecare zi, fără excepție?

 

În NLP (programare neuro-lingvistică) se folosește termenul de ancoră, acel mecanism de declanșare a unei anumite reacții sau stări. Ancorele deja te înconjoară peste tot. Atunci când reacționezi fără să gândești ești sub influența unei ancore. Ancorele creeză obiceiurile sau aptitudinile.

 

De exemplu, atunci când ajungi la semafor, fie că ești la volan sau ești pieton, știi că dacă e roșu trebuie să te oprești. Culoarea roșie a semaforului este o ancoră pentru a te opri.

 

Ancorele pot însă determina acțiunea. Motivul luptei tale este ancora pentru a începe ceea ce ți-ai propus să faci.

 

Vrei să slăbești? De ce o faci, pentru cine, pentru ce?

Vrei să realizezi un nou proiect profesional? Pentru cine?

Vrei să câștigi mai mulți bani? Care este motivul?

Vrei să începi alte studii? De ce?

 

Imaginează-ți ancora unui vapor. Cu cât vaporul este mai mare cu atât ancora este și ea mai mare. Cu cât scopul tău este mai mare, cu atât motivul luptei tale e nevoie să fie mai puternic.

 

Ancorele se schimbă de-a lungul vieții în funcție de context. De exemplu o ancoră poate fi vederea copiilor. Copiii sunt motive puternice pentru o luptă. Ce se întâmplă când pleacă copiii de acasă? În psihologie se numește “sindromul cuibului gol”. Părinții văd că ceea ce le canaliza energia către acțiune a dispărut. Este nevoie de o nouă ancoră. Un nou motiv de luptă.

 

Găsește permanent ancora care să se prindă de orice ai dori să realizezi. Acolo se face diferența între “a face” sau “a nu face”.

 

***

 

Este noapte. Simt că aș mai putea lucra în continuare, dar mintea mea a obosit. E ca și cum o voce mi-ar spune: Simona, mergi la culcare”. Mă bag sub aceeași pătură călduroasă și atunci începe din nou îndoiala: „Chiar crezi că are vreun folos ceea ce ai făcut azi? Rezultatele la care visezi sunt doar o iluzie”.

 

Mintea obosită creează gânduri îndoielnice. Gândurile sunt leii din mintea mea. Leii mei sunt o iluzie mai mare decât rezultatele la care visez. „Mâine o să fiu motivată să o iau de la capăt?” e ultimul leu care mi se arată.

 

Adorm cu certitudinea că mâine aceeași îndoială mă va aștepta la trezire, dar nu voi mai aștepta motivația să mă prindă încă o dată de visurile mele. Mâine voi face și atât. Pentru că acum știu pentru ce lupt. Pentru că acum știu ce înseamnă a avea motivație și mai ales, știu că visurile mele nu-mi aparțin decât într-o anumită măsură. Visurile mele sunt ale celor care vor beneficia de pe urma lor.

 

E rândul tău. Tu pentru cine sau pentru ce lupți? Care este ancora care te prinde de visurile tale?

 

Acest articol nu este menit să-ți spună cum să-ți trăiești viața, ci să fie o sursă de inspirație pentru a-ți crea viața pe care o dorești.

semnatura mea

 

 

 

Poţi să te abonezi la newsletter pentru a fi la curent cu noile informatii de pe blog!  Vei primi totodată materialul gratuit "4 metode pentru a crea viața pe care o dorești"

Tot ce trebuie să faci este să completezi formularul de mai jos, apoi să confirmi cererea de abonare cu un click pe link-ul din emailul primit.

Articole asemanatoare:

Lasa un comentariu prin facebook:

comentarii prin facebook!

Powered by Facebook Comments

6 comments
LupitaCarmen
LupitaCarmen

Prima oara cand am citit acest articol ma ganDeam ca nu va sta la baza deciziilor luate in aceste zile. Daca nu ai motivatie, ai ocupatie. Indiferent de alegerile luate fiecare dintre noi suportam mai deveme sau mai tarziu consecintele. 


rozy
rozy

Inertia este ancora care ma prinde.Trist,dar adevarat. Am intrat in ceea ce se numeste"roata veveritei".O roata care se invarte fara oprire.Noroc cu vacantele,ca numai asa se mai opreste roata.Dar,sunt hotarata sa fac si altceva: sa particip la workshop-uri, la seminarii de dezvoltare personala, sa ma implic mai mult in activitati care imi fac placere.Sa ma intalnesc cu oameni,sa stau de vorba despre lucruri comune(nu barfe),sa gasim impreuna solutii pentru a ne motiva.Crezi ca o sa mearga?

RazvanVentura
RazvanVentura

Felicitări şi pentru gânduri şi pentru forma de prezentare! Cred că este o serioasă sursă de reflecţie pentru cei care-şi caută (încă) motivaţia.

Din fericire, nu e şi cazul meu. O săptămână frumoasă, Simona!

ValentinaRacaruDumitrana
ValentinaRacaruDumitrana

Nu am motivatie...e doar o alta scuza pentru a nu face! Ca si tine, nu am sa-mi accept aceasta scuza!

Simona Culea
Simona Culea moderator

@rozy Toti am trecut pe acolo la un moment dat. Traitul din inertie poate dura mai mult sau mai putin.


Orice presupune actiune functioneaza, cu atat mai mult cu cat sunt implicati si alti oameni, cu experientele lor de viata. Eu spun sa-i dai bataie si sa nu mai amani. ;)