Adevăratele motive pentru care nu ai încredere în tine

 

 

Prea mulți oameni trec prin viață intimidați, nesiguri pe ei înșiși, punându-i pe alții pe un piedestal și percepându-se ca fiind niște pitici într-o lume de uriași.

Mulți dintre noi suntem conștienți că nu avem suficientă încredere în noi înșine, alții nici măcar n-au habar că ăsta e unul dintre motivele pentru care bat pasul pe loc în diferite domenii ale vieții. Unii chiar avem destulă încredere în noi, dar simțim că se poate și mai bine.

Despre asta vreau să-ți vorbesc. Despre ce stă la baza încrederii în tine și cum poți crește în mod intenționat și responsabil această încredere. Despre cum poți trece la următorul nivel. Pentru că oriunde te-ai afla în momentul de față există cu certitudine loc pentru evoluție.

Ce am crezut eu mult timp despre încrederea pe care o aveam în mine

Eram la liceu și făceam naveta cu transportul în comun între orașul în care locuiam, Năvodari, și cel în care învățam, Constanța. De obicei erau mai mulți colegi cu care parcurgeam acest traseu. Însă într-o zi am rămas să rezolv câte ceva după orele de curs și am fost nevoită să mă întorc singură. M-am așezat, așa cum eram obișnuită, pe o banchetă cu două scaune și bineînțeles la geam. De mică fusesem fascinată de privitul pe geam.

La un moment dat, s-a așezat lângă mine un domn, căruia nu i-am acordat prea mare importanță inițial. Continuam să mă uit pe geam până am simțit o mână aproape de umerii și gâtul meu. Respectivul își întinsese brațul pe marginea banchetei, prinzându-mi părul sub greutatea sa. Instinctiv am pus mâna pe păr și l-am smuls de sub brațul său. Era evident că gestul lui nu era unul normal, însă la întrebarea lui „Te deranjează?am reușit doar să murmur un gâtuit “Nu…”.

Bineînțeles că nu îmi doream ca un străin să intre atât de mult în aria mea de intimitate, dar cu toate acestea nu am spus nimic, ba mai mult, lucrurile au rămas așa până a venit momentul să cobor. Am pornit în viteză spre casă, m-am uitat în urmă și l-am văzut venind după mine. Era mijlocul zilei și suficientă lume pe stradă, însă până nu am ajuns în casă nu m-am simțit în siguranță.

Mama și-a dat seama că ceva e în neregulă, însă când m-a întrebat ce s-a întâmplat i-am răspuns fugitiv: „Nimic, am teme de făcut pentru mâine și sunt în criză de timp”. Am ieșit la balcon și l-am văzut stând pe banca din fața blocului. Părea că mă așteaptă. Și a stat ore bune acolo până când probabil și-a dat seama că nu mai ies în ziua respectivă.

Ți-am povestit una dintre experiențele mele pentru a-ți face o idee la ce nivel al încrederii în mine mă situam. Eram la vârsta la care știam ce să spun în astfel de situații (mai ales că tot drumul îmi răsunau cuvintele în minte) și mai ales cum să gestionez astfel de situații. Și cu toate acestea, de fiecare dată când era cazul să-mi apar drepturile, integritatea sau pur și simplu să mă ridic să spun ce am de spus cu voce tare, mă închideam într-o carapace. De fiecare dată când mi se striga numele și eram nevoită să iau cuvântul, inima îmi bătea gata să-mi sară din piept.

Credeam că încrederea în mine nu există sau cel puțin că este la cote scăzute, pentru simplul fapt că eu nu m-am născut așa. Credeam că cei care manifestă acea siguranță în cuvintele și faptele lor erau norocoși. Aveau, conform percepției mele, avantaje materiale sau fizice care le ofereau o bază pentru acea încredere și meritau aparenta popularitate de care se bucurau.

Acesta a fost contextul în care eu am început să mă cunosc pe mine și să mă dezvolt treptat. A fost nevoie să trec prin situații în care căutam aprobarea celor din jur, aprobare care mă facea să simt că merit și eu. A fost nevoie să intru în relații sociale și de cuplu cu persoane care păreau să aibă încrederea care mie îmi lipsea, pentru ca apoi să aflu că acea falsă încredere masca o altă nevoie de acceptare, poate chiar mai mare decât a mea. A fost nevoie de timp și de lecții din care am aflat că încrederea în mine vine din interiorul meu pentru că este o abilitate care se învață.

Încrederea în tine stă cu adevărat doar în mâinile tale și tot ceea ce e în exterior doar influențează nivelul acestei încrederi.

Ce înseamnă și ce nu înseamnă încrederea în tine?

Încrederea în propria persoană este sentimentul că ai capacitatea de a face față oricărei situații îți poate apărea în cale. Este certitudinea că ai o valoare ridicată ca persoană, având totodată ce să oferi celor din jurul tău. Este siguranța că meriți tot ce e mai bun. Înseamnă că îți asumi responsabilitatea pentru ceea ce ți se întâmplă și totodată știi că ai cel mai important rol în trasarea direcției vieții tale. Încrederea în tine, împreună cu respectul de sine, formează stima față de tine.

Încrederea nu e opulență, nu înseamnă mândrie falsă și lăsând la o parte miturile construite în jurul său, nu e ceva cu care ne-am născut, nu are legătură cu vârsta și nu se poate generaliza. Am cunoscut persoane care vorbeau grozav în public, dar nu puteau purta o conversație unu la unu.

De ce aparent ai mai puțină încredere în tine decât alții?

Pentru că tot ceea ce credem despre această capacitate a noastră de a fi siguri pe noi și pe puterea care zace în noi este deja întipărit în mințiile noastre. Mintea noastră validează ceea ce e obișnuită să perceapă. Toate gândurile că ai sau nu ai încredere în tine sunt întipărite într-un sertar al minții care se deschide pentru a-ți confirma ceea ce tu crezi că este normal.

Eu credeam că nu sunt acea persoană care poate să țină capul sus și să vorbească clar și răspicat. Iar viața îmi oferea acele situații care să-mi confirme aceste lucru. Pe măsură ce trăiam tot mai multe astfel de experiențe sentimentul devenea și mai puternic, iar încrederea în mine scădea și mai mult.

E exact ca atunci când îți cumperi un lucru nou și îl vezi peste tot în jurul tău. Sau ai auzit o anumită informație și ți se pare că se repetă peste tot în jurul tău. Încrederea în tine produce și mai multă încredere, iar nesiguranța în capacitățile tale produce și mai multă nesiguranță.

Sunt trei surse principale care influențează nivelul încrederii în propria persoană:

1. Tot ceea ce ai auzit în copilărie sau încă auzi despre ce înseamnă să adopți o poziție încrezătoare (programarea verbală)

Am auzit de multe ori în copilărie fraze de tipul: “Capul plecat sabia nu-l taie”, „Dacă tăceai filozof rămâneai”, „Mai bine stai în banca ta”, „Acolo intră doar cei care au pile”.

În unele situații aceste enunțuri își au rolul lor, dar atunci când ajungi să crezi că e lipsă de respect să privești în ochi o autoritate sau să spui părerea ta, creezi un tipar care rămâne în subconștientul tău și îți influențează viața.

Condiționarea verbală este extrem de puternică. Pentru că tu știi că vrei să ceri o mărire de salariu sau să inviți în oraș persoana pe care o placi, dar mintea ta a fost programată să creadă că e mai bine să fii supus sau cu “bun simț”. Așa că, deși vrei un lucru, subconștientul e nevoit să aleagă între emoții adânc înrădăcinate în tine și logică. Iar consecința e că emoțiile vor învinge aproape întotdeauna.

Am ajuns să acționăm în acest fel pentru că am auzit mult prea mult timp și încă auzim formula “așa trebuie”.

“Nu există reguli, legi sau tradiții universal aplicabile… Nici măcar cea de față”. Wayne Dyer

Încrederea este știrbită de faptul că ne purtăm așa cum trebuie, deși în realitate am prefera alt tip de comportament.Orice “așa trebuie” îți va forma un sentiment de constrângere.

2. Tot ceea ce ai văzut la modelele tale de-a lungul timpului (comportamente)

Suntem influențați de mediul în care trăim și de persoanele lângă care ne dezvoltăm. În copilărie sunt doar părinții, iar pe măsură ce înaintăm în vârstă apar prietenii și apoi alte modele pe care le luăm drept bune de urmat.

De ce se spune că ești media celor mai apropiate cinci persoane din viața ta? Pentru că felul în care își trăiesc viața cei din jurul tău îți influențează și ție percepția asupra capacității tale de a trăi: cu încredere că poți face față vieții sau ca o victimă ce așteaptă să fie salvată de altcineva.

Tot ceea ce am văzut în copilărie a format un model. În general, avem tendința să fim identici cu unul sau cu ambii părinți atunci când vine vorba de încrederea în noi.

Există însă situații în care unele persoane devin pur și simplu opusul părinților. Aveam o prietenă ai căror părinți erau persoane cu foarte multă încredere în ei, dar ea era extrem de nesigură pe capacitățile ei. Asta pentru că simțea că nu se va putea ridica vreodată la nivelul părinților.

În ceea ce privește prietenii, avem tendința să ne apropriem de persoane ca și noi, lângă care ne putem simți confortabil. Dacă aceștia cresc, atunci ne crește și nouă încrederea în noi și viceversa.

Așadar, modelul ne poate face similari sau ne poate determina să refulăm și să fim opusul a ceea ce vedem;

3. Experiențele specifice

Tot ce înseamnă incident emoțional lasă o amprentă asupra încrederii în noi înșine. Experiențele noastre pot fi:

- experiențe din trecut

Persoanele pline încredere pe care le-am cunoscut de-a lungul timpului se concentrează zilnic pe succesele obținute, oricât de nesemnificative ar părea. La o discuție cu ele se putea observa că se concentrează pe viitor și pe soluții.

În schimb, cele fără încredere vorbesc aproape în continuu despre dezamăgirile și eșecurile din trecut.

M-am regăsit în ambele tabere și am observat efectul de profeție care se confirmă, așa cum am spus mai devreme.

Cu cât credeam mai mult că nu merit, cu atât apăreau experiențe care să adeverească ceea ce credeam;

- experiențe prezente

Acestea se referă la acele situații în care avem de realizat o activitate ce presupune încredere în noi. De exemplu: să vorbim în public, să susținem un proiect la serviciu, să ne întâlnim cu o persoană influentă pentru o oportunitate în afaceri, să învățăm un sport nou.

Tot ceea ce experimentăm în ziua respectivă, până la acea activitate, ne influențează încrederea în capacitatea noastră de a face față. Să spunem că ai o zi mai puțin bună, în care ai impresia că nimic nu-ți iese. Atunci scade și încrederea că activitatea respectivă va fi așa cum ți-ai propus. Eșecurile banale ne reduc acea încredere.

Reușitele mici, precum și persoanele care ne laudă, acționează în sens contrar. Acestea ne determină să credem că ne vom descurca și la evenimentul de mai târziu.

Experiențele noastre au puterea de a forma și puterea de a distruge. Noi avem extraordinara capacitate de a da oricărei experiențe un înțeles care să anihileze sau să ne consolideze încrederea în noi.

Așadar, indiferent de felul în care te percepi în momentul de față: debordând de încredere în propriile forțe sau trecând cu capul în jos prin viață, ține minte că este doar rezultatul unor repere (verbale, comportamentale sau dictate de experiențe). Unele repere sunt alese conștient, alte inconștient. Ele sunt ca picioarele unei mese care susțin partea de sus a acesteia.

În articolul următor vreau să îți prezint cum poți căuta conștient și folosi doar acele repere care lărgesc încrederea în tine. Vreau să-ți spun cum am reușit eu să construiesc pas cu pas încrederea în capacitatea mea de a face față oricărei situații. Sunt lucruri simple, dar tocmai pentru că sunt atât de simple sunt ușor de ignorat.

Pe data viitoare,

Simona

P.S. Până ne auzim (sau mai bine zis vedem pe ecranul calculatorului) din nou, vreau să te gandești la acele surse care au influențat încrederea în tine.

P.P.S. Lasă-mi un comentariu și spune-mi unde te situezi acum cu încrederea în tine?

Sursa foto: Încredere, Programare

Poţi să te abonezi la newsletter pentru a fi la curent cu noile informatii de pe blog!  Vei primi totodată materialul gratuit "4 metode pentru a crea viața pe care o dorești"

Tot ce trebuie să faci este să completezi formularul de mai jos, apoi să confirmi cererea de abonare cu un click pe link-ul din emailul primit.

Articole asemanatoare:

Lasa un comentariu prin facebook:

comentarii prin facebook!

Powered by Facebook Comments

10 comments
u1910302
u1910302

nu am incredere in mine pentru ca mereu mi-a fost teama si imi este sa nu ii dezamagesc pe parinti 


Carmen Moraru
Carmen Moraru

Parerea mea este ca am si fost educati si crescuti intr-o perioada care nu este compatibila see you zilele de azi, sa zic asa. Daca ai prea mult bun simt, sau tii capul plecat ai pierdut din start. Foarte interesant articolul. Presupun ca trebuie sa te simti foarte bine in pielea ta, ca sa nu te intimideze nici o situatie, sa infrunti orice eveniment see you singe rece, see you calm, see you siguranta, see you incredere in tine. Multumesc.

Eligipfel
Eligipfel

Draga Simona, Felicitari pentru articol.Este un subiect delicat si cu toate acestea e vital.Fara increderea in tine , realizarile vietii si trairilor noastre se reduc atat de mult ca aproape ca dispar.Nu ne-am nascut asa.Cum spuneai , am devenit neincrezatori in noi insine prin experientele traite si depozitate in subconstient.Am fost educati ce sa facem si cum sa facem sa corespundem societatii.Foarte gresit.Noi oamenii, chiar daca suntem asemanatori suntem unici in felul nostru de a fi si de a trai.Lipsa de incredere duce la nevoia de a avea pe cineva mereu in jurul tau care sa te faca sa te simti sigur pe tine.In genereal, acest lucru se intampla cand te indragosteti.Din pcate nu toate iubirile "dau roade".Din contra.Dar acesta este un alt subiect. Parerea mea este ca, pentru ca sa-ti castigi incredrea in tine, intai si intai e nevoie de o cunoastere personala si reala.Ma refer aici la ceea ce suntem noi cu adevarat fara lectiile invatate de-alungul anilor.Pentru aceasta trebuie sa fim echilibrati emotional.Si acest lucru il putem face, din nou dupa a mea parere, numai daca ne-am gasit pacea interioara.

Cristi
Cristi

Am observat ca am reale dificultati de a iesi in fata, mai ales cand nu sunt in zona de confort. Mereu apare mintea critica...oare cum o putem "omori"?

Vali
Vali

Eu am zile si zile, insa uneori nu ma pot concentra sa fiu increzatoare, desi pana acum m-am descurcat. Am observat ca-mi place sa fac si apoi sa spun ca am facut decat sa spun ca fac si sa nu reusesc. Ciudat nu? Nu-mi place sa ma fac de rusine :D. Asta e o mare problema.

larisa
larisa

momentan nu sunt intr-o perioada chiar atat de roz la capitolul increderea; dar experietele anterioare imi spun cat % conteaza increderea in fortele proprii in toate actiunile de zi cu zi si mai ales, cum parca se rezolva toate de la sine...

Simona Culea
Simona Culea moderator

Asteptarile parintilor sunt propriile lor dorinte. Pune propriile tale dorinte pe primul plan si pe masura ce vei obtine rezultate vei capata incredere in tine. Asta n-are legatura cu egoismul, ci cu cat de important este pentru tine sa traiesti propria ta viata.


Ulterior, increderea pe care o capeti in tine se va rasfrange si asupra celor din jur, inclusiv a parintilor.

Simona
Simona

Punând-o sub semnul întrebării. Când percepi atfel de gânduri, contestă-le și o să observi cum o să apară cumva două voci. Una critică, una încurajatoare.În timp vei putea să o reduci cu totul pe prima.

Simona
Simona

Nu există probleme, ci doar mici obstacole pe care le poți depăși. ;) Dacă tu acum te simți mai bine făcând și apoi spunând, fă-o. Nu te crampona de anumite lucruri considerate normale pentru a avea încredere în tine. Încrederea este ceea ce simți în interiorul tău, nu ceea ce spun alții despre tine.

Simona
Simona

O să vezi că această încredere în tine va crește. Dă-ți voie să fii tu.

Trackbacks

  1. [...] În articolul trecut am ținut să-ți spun de unde am pornit eu cu încrederea în mine și ce stă la baza nivelului de încredere pe care crezi că îl ai acum. [...]