8 strategii pentru a-ți crește și menține încrederea în tine

 

 

Din păcate, de cele mai multe ori se vorbește despre încredere dintr-o perspectivă negativă, iar noi tindem să ne concentrăm asupra lipsei de încredere în sine în loc să încercăm să găsim modalități de a dezvolta încrederea în noi.

În articolul trecut am ținut să-ți spun de unde am pornit eu cu încrederea în mine și ce stă la baza nivelului de încredere pe care crezi că îl ai acum.

Mai important decât atât este însă ce faci odată ce conștientizezi unde te afli și care sunt experiențele, comportamentele sau programările verbale ce se află la originea încrederii în tine.

Încrederea este o atitudine, un sistem de concepții prin care și tu, și eu vedem lumea într-un anumit fel. Aplicăm un filtru prin care trec toate experiențele noastre.

Am grupat tot ceea ce am aplicat eu pentru a-mi crește încrederea în mine (în mod instinctiv sau în mod conștient) în 8 strategii pe baza cărora poți lucra la încrederea ta proprie.

Întrucât filtrele noastre sunt diferite, te invit să iei doar ceea ce ți se potrivește și să aplici aceste strategii adaptându-le la situația ta de viață. Drumul tău prin viață este unic și special, exact la fel ca și tine. Astăzi o să-ți scriu despre primele 4 strategii:

1. scapă de nevoie de aprobare din partea altora

Nevoia de aprobare este echivalentă cu a spune: părerea ta despre mine este mai importantă decât părerea mea despre mine”. Wayne Dyer

Lupta mea pentru identitate a început serios pe la 13-14 ani. Atunci am început să mă întreb cine sunt eu, dar m-am trezit prinsă în triunghiul clasic: eu, părinți, prieteni. Încercam să mă separ de părinți pe de o parte, dar în același timp căutam cu disperare să fiu aprobată de prieteni. Pe de o parte respingeam lumea adulților, pe de altă parte eram parcă trasă la indigo după prietenele mele (același limbaj, haine și stil de viață).

După 18 ani am simțit că nu mai pot respinge lumea adulților. Pentru mulți este vârsta la care apar testele vieții: carieră, concentrarea pe modalitățile de a se întreține. Am început să mă simt mai în largul meu și mai încrezătoare în a face față provocărilor.

Ajunsă la vârsta adultă mi-am testat în continuare puterile și limitele, dar eram încă absorbită de propria persoană și nu atât de încrezătoare pe cât păream.

Cu toate că respingerea nu a fost niciodată mai înspăimântătoare ca în adolescență, aprobarea celor din jur mi-a umbrit încrederea în mine mult timp. Nevoia de aprobare în sine pornește de la premisa că „e mai bine să nu te încrezi în tine, mai întâi verifică ce spun ceilalți”.

Și adevărul e că un astfel de comportament e mult mai ușor de adoptat decât să accepți criticile. Laudele sunt plăcute, iar aprobarea este o experiență cel puțin încântătoare. Numai că intrasem într-un cerc vicios, din care, în societatea noastră  e mai greu să intri decât să scapi.

Atunci m-am trezit total în ceață cu tot ce înseamna viața mea, cine sunt și ce vreau. Mi-am dat seama că n-am cum să-i mulțumesc niciodată pe toți. Ba că e chiar obositor și frustrant. Ceea ce căutam de fapt era fuga de durerea de a nu fi apreciată și aplaudată. Și această fugă mergea mână în mână cu lipsa de încredere.

Strategia cea mai bună pentru mine a fost încurajarea prin propriul dialog interior (despre care o să-ți vorbesc în partea a doua a articolului), dar poți la fel de bine să spui ceea ce ai de spus, reformulând în așa fel încât persoana care nu-ți acordă aprobarea să înțeleagă că n-ai nevoie de ea:

„Să înțeleg că te-a deranjat și ți se pare că gândesc incorect…” (reformulezi ceea ce ți s-a spus la persoana a doua)

„În mod normal aș spune că e ca tine, dar acum chiar cred în ceea ce spun…”

Poți mulțumi pentru cuvinte care nu-ți cad bine, poți să-ți păstrezi calmul, poți să ignori, poți să încetezi să convingi că ai dreptate deși tu crezi în continuare în părerea ta. Pentru a-ți crește încrederea în tine e absolut necesar să scapi de nevoia de aprobare pentru tot ceea ce ești și faci.

2. acceptă-te așa cum ești, nu te învinui, iartă-te

Astăzi înțeleg că vulnerabilitatea mă poate întări. Dar doar după experiențe care mi-au arătat că oricât ai încerca să te protejezi, în final rămâi tu cu tine. Și tu ești singura persoană care te poate răni și-ți poate slăbi încrederea, așa cum tot tu ești acea persoană care te poate ridica de la pământ.

Aveam o singură concepție despre mine: de cele mai multe ori n-am încredere în mine, ceea ce înseamnă că nu am încredere în mine. Mitul acesta că imaginea pe care o ai despre tine e una singură ar fi bine să fie demontat odată pentru totdeauna. Pentru că altfel, tot ceea ce crezi negativ despre încrederea în tine va fi generalizat.

Poate că nu ai încredere în capacitatea ta de a vorbi în fața a 2.000 de oameni, dar asta nu înseamnă că nu ești un părinte extraordinar sau o persoană pe care ceilalți se pot baza.

Când am început să văd că ceea ce nu-mi place la mine este delimitat clar de ceea ce pot să fac extrem de bine, am putut acționa în direcția a ceea ce sunt. Un simplu om. Un om pe care pot să-l accept sau să-l resping.

Am înțeles că poate nu sunt mândră de mine atunci când mă închid într-o carapace, dar asta nu înseamnă că eu nu valorez nimic și n-am deloc încredere în mine.

Mi-am pus atunci două întrebări:

Ce-mi place la mine?

Ce nu-mi place la mine?

Fă o listă cu acele lucruri care-ți plac la tine și care îți dau încredere și una cu cele care îți diminuează propria încredere.

După ce răspunzi la ele, repetă-ți în minte: “Mă iubesc și mă accept așa cum sunt”.

Forma supremă de acceptare este iubirea de sine. Se spune că prima iubire este iubirea de sine, dar totodată se promovează iubirea aproapelui în detrimentul iubirii de sine. Aceasta din urmă este considerată apoi egoism. Iubirea de sine înseamnă doar să te iubești pe tine. Atâta tot. Nu să ceri insistent aprobarea altora.

Încrederea în tine crește atunci când te iubești: accepți meritele pentru ceea ce ai făcut în loc să spui că a fost norocul sau soarta la mijloc, accepți complimentele pe care le primești, îți asumi ceea ce ești.

Valoarea ta nu trebuie demonstrată nimănui. E ceva ce e deja în tine și pentru care nu trebuie să dai explicații.

În afară de faptul că așteptam permanent să mi se spună cât valorez, mă învinuiam pentru lucruri pe care nu le puteam schimba și mă îngrijoram frecvent pentru evenimente viitoare.

Cum să fi avut încredere în mine în condițiile astea? Nici trecutul, nici viitorul nu erau în puterea mea. Nu spun că nu mai am momente de acest fel, dar am început să văd trecutul ca pe ceva imposibil de schimbat și prezentul ca fiind mai important de trăit decât viitorul.

Am recunoscut că nu mă ajută cu nimic nici vinovăția și nici îngrijorarea pentru ceea ce s-ar putea întâmpla dacă aș avea încredere în mine. Am făcut pași mici în loc de salturi uriașe, întrebându-mă care este cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla dacă merg înainte cu toată neîncrederea și care sunt șansele ca acest lucru să se întâmple. Bineînțeles că cele mai multe scuze s-au dovedit imediat nefondate.

Legat de vinovăție, am aflat cât de important este să mă iert dacă a ceva din trecut a reprezentat responsabilitatea mea. Iertarea nu înseamnă a găsi scuze, ci a merge mai departe.

3. stabilește cine ești, ce ai și ce pari a fi

De fiecare dată când te accepți așa cum ești și ceilalți te acceptă și ei exact în același mod, mai pui o cărămidă la fundația sănătoasă a personalității tale. Adevărata încredere provine din faptul că ne dezvăluim personalitatea și suntem acceptați ca atare.

Însă, cu tot ajutorul celorlalți, doar tu o să-ți răspunzi la întrebarea: „Cine sunt cu adevărat?”

Am încetat să mai caut aprobarea celor din jur, m-am acceptat și am fost acceptată pentru ceea ce eram, dar nu am încetat să caut să mă cunosc și mai bine. Iar asta o poți face și tu răspunzându-ți la 3 întrebări:

 

Cine și ce ești atunci când nu e nimeni lângă tine?  (alegerile tale, sentimentele tale, visele și dorințele tale cele mai ascunse – acestea reprezintă esența ta)

Ce ai în posesie? (lucrurile tale)

Ce pari a fi? (ce cred ceilalți despre tine)

Lupta într-o anumită direcție din cele trei de mai sus este un semn al încrederii în tine. Doar după ce ai aflat și ai acceptat ceea ce ești, capeți suficientă încredere să privești dincolo tine și să te confrunți cu ceea ce te sperie, cu riscurile și cu posibilele pierderi.

Se spune că oamenii cei mai de succes poartă o luptă crâncenă cu ei înșiși. Ceea ce-i scoate în evidență este însă tocmai modul în care aleg să nu se mai concentreze asupra lor, ci asupra propriilor ambiții nobile.

“Copiii învăță când să aibă încredere. Adolescenții sunt în căutarea propriei identități. Adulții văd dincolo de ei înșiși”.

Toți ne-am comportat copilărește la un moment dat. Adolescența însă nu se termină la o anumită vârstă, așa cum se spune. Mulți suntem niște veșnici adolescenți. Încearcăm să înțelegem ce simțim, respingem, învațăm, experimentăm. Vârsta încrederii nu coincinde cu vârsta biologică.

În ce crezi tu? Cine ești cu adevărat? Ce-ți dorești de la viață? Ia-ți timpul necesar și răspunde la întrebări. Atunci când știi cine ești încrederea în tine vine de la sine. Nu mai e nevoie să te prefaci sau să te forțezi să faci lucruri pe care vor alții să le faci. Știi ce vrei și știi că pentru a ajunge acolo ai tot ce-ți trebuie în tine.

4. acționează, repetă, învață din greșeli

Nu poți căpăta încredere în tine dacă te ascunzi. În general, încrederea în capacitatea ta de a face față unei anumite situații este asociată cu experiența în acel lucru.

La câte lucruri ai început să te pricepi și să capeți încredere în tine deși la început habar n-aveai cum o să le faci?

Lucrurile cu efectele cele mai bune în viața mea au fost cele pe care le-am făcut atunci când habar n-aveam cum o să reușesc. Încrederea în abilitatea mea de a le face era 0. Și totuși astăzi le fac mult mai bine, iar asta mi-a crescut încrederea în general. Repetiția e cheia către experiență și încredere.

În sens invers, atunci când nu facem anumite lucruri din teamă sau atunci când dăm greș, ne scade încrederea în capacitatea noastră de a reuși în general.

Nu lua personal eșecul, privește imaginea de ansamblu, întreabă-te ce ai învățat din asta. Cât timp a trecut de când ai avut acele experiențe care îți blochează încrederea în tine? Revenim la punctul anterior legat de trecut. Îi permiți să te doboare și să te țină acolo? Lasă ceea ce a fost să devină o parte din istorie, nu un obstacol în calea unui viitor mai bun, plin de încredere în tine.

Aș fi naivă să sugerez că am putea vorbi în acest articol suficient de mult pentru a acoperi tot ce e necesar pentru a-ți crește încrederea în tine. Nicio etapă menită să consolideze această încredere nu poate fi delimitată cu exactitate. Chiar și anotimpurile se suprapun. Ce încerc eu să fac este să te încurajez să cauți răspunsurile și soluțiile în tine. Nu vreau să te mai agăți de vreo concepție falsă, oricât de bine te-ar face să te simți, dacă acest lucru se traduce într-o scădere a încrederii în tine.

Nu uita, încrederea nu înseamnă să te percepi ca fiind un super erou, ci a te vedea exact așa cum ești în realitate. Ca o ființă cu potențial. Încrederea este combustibilul de care ai nevoie pentru a atinge acest potențial.

Următoarele 4 strategii ți le voi prezenta în articolul următor, însă doar dacă vrei să fac asta.

Dacă vrei să citești și continuarea, lasă-mi un comentariu mai jos.

Cu mult drag,

Simona Culea

Sursa foto: Scară, Măști

Poţi să te abonezi la newsletter pentru a fi la curent cu noile informatii de pe blog!  Vei primi totodată materialul gratuit "4 metode pentru a crea viața pe care o dorești"

Tot ce trebuie să faci este să completezi formularul de mai jos, apoi să confirmi cererea de abonare cu un click pe link-ul din emailul primit.

Articole asemanatoare:

Lasa un comentariu prin facebook:

comentarii prin facebook!

Powered by Facebook Comments

35 comments
Morar Carmen Ionela
Morar Carmen Ionela

mereu citesc see you interes ce scrii.scuze de greseala ortografica anterioara.

Sabina
Sabina

Da , doresc si continuarea !

Florin
Florin

Imi place f. mult ceea ce scrii si mai ales felul deschis si capacitatea de a surprinde si sintetiza.

Estera
Estera

Excelent articol Simona(ca dealtfel toate articolele tale), Ma regasesc total in tot ceea ce scrii, eu cred ca increderea in sine porneste de la faptul ca trebuie sa te accepti asa cum esti si cel mai important este sa te iubesti pe tine si sa te ierti.Astept cu nerabdare continuarea articolului.

Hegedus Imola Gizela
Hegedus Imola Gizela

Esecurile ne arata cine suntem cu adevărat.Increderea de sine include,accepta esecul si reusita in egala masura.

carmen
carmen

Gasesc cuvintele potrivite exact cind am mai mare nevoie de o confirmare, de un adevar. Este minunat, si multumesc din suflet. Doresc si urmatoarele, te rog. Multumesc.

Liliana
Liliana

Vreau si continuarea.Am invatat in ultimii ani sa vad partea plina a paharului dar cei din jur o vad tot pe cea goala , aici e problema pari ciudat printre ei.D

Liliana
Liliana

A astept si continuarea

carmen
carmen

multumesc Simona ptr toate articolele pe care mi le-ai trimis.Sunt interesante si desi,poate multe le-am mai auzit,e bine de reamintit.Si da,doresc continuarea articolului de fata ptr ca,dupa cum ti-am zis,la capitolul incredere in mine stau cam prost.

Tiberiu
Tiberiu

Super, lucru mult la increderea mea de sine , si invat mult ca singura parere despre mine este a mea , iar parerea celor din jur nu o mai las sa ma afecteze , vreau si urmatoarele 4 strategi ! Multumesc.

Sufaru Claudia
Sufaru Claudia

Foarte bun acest articol, imi este de ajutor...as vrea si continuarea.

AnDreea Gavril
AnDreea Gavril

Multumesc mult pentru articol..imi este de foarte mare ajutor..si da..as vrea si continuarea..:)

Simona Culea
Simona Culea

Cu toate acestea ai puterea de a merge mai departe, Felicia. Iar asta înseamnă tărie și respect față de tine. Acceptă ceea ce se întâmplă, chiar dacă nu e ușor. Acceptarea este primul pas către vindecare.

Simona Culea
Simona Culea

Așa cum am zis, învață să te iubești. Să-ți spui că meriți tot ceea ce ți se întâmplă și se întâmplă datorită ție. Pentru că ăsta e adevărul, draga mea Mihaela.

Simona Culea
Simona Culea

Mulțumesc, draga mea. Ești o scumpete ca întotdeauna.

Mihaela
Mihaela

f,bine punctat articolul!mai clar decat asa nu cred ca se putea scrie!stii cata bucurie si ajutor aduci celor care-ti citesc articolele? ITI MULTUMESC SI ASTEPT CU NERABDARE CONTINUAREA....

Felicia Nemes
Felicia Nemes

Multumesc Simona, chiar am nevoie de sfaturile tale.In acest moment sunt intr-o stare precara, sanatatea mea nu e chiar buna sinici starea mea sufleteasca.Multumec, astept continuarea articolelor tale.

razvan
razvan

Excelent articolul - şi nu numai pentru conţinut, dar şi pentru forma de prezentare, într-un mod didactic, dar nu sec. Chiar dacă ceea ce ai prezentat îmi era în mare cunoscut, reunirea lor într-un singur articol m-a făcut să reflectez asupra anumitor laturi...

Susanu Mihaela Ioana
Susanu Mihaela Ioana

Minunat articolul! Vreau si continuarea.Toate articolele dumneaoastra sunt foarte interesante si ma ajuta foarte mult!

Marcela
Marcela

Simona, Este foarte frumos ceea ce faci tu pentru alții prin aceste articole. Cred că procedând astfel dai valoare și propriei tale vieți. Iți sunt recunoscătoare și aștept cu interes toate articolele următoare.

Mara Doroftei
Mara Doroftei

Interesant articolul, l-am luat ca pe o lectie de viata.

Livia
Livia

pana aici sunt de acord:) sa analizezi cine esti cand nu e nimeni langa tine mi se pare o idee buna, de aplicat. sunt curioasa sa citesc mai departe!

Mihaela Istrate
Mihaela Istrate

superb articolul simona!!!!!!! ai foarte mare dreptate! ma regasesc in toate situatiile pe care le-ai enumerat mai sus!stii e inetresant dar de fiecare data cand reusesc sa ma ridic putin ma refer din punct de vedere moral stau si ma opresc si imi spun ;nu poate fi adevarat.nu mi se poate intampla mie asta, nu imi vine sa cred ca pot; si cobor din nou la starea de la care am pornit.parca nu pot accepta ; ca pot;

Catalina
Catalina

Esti extraordinara, cu acest articol mi-ai atins un punct al meu nevralgic.Am 26 de ani si inca mai caut aprobarea celor din jur cateodata.E jale cand simt ca sunt respinsa sau tratata asa mai in sictir.Eu am problema asta de cand am pasit in clasa 1 cand pe motiv ca eram cea mai mica eram respinsa.Astazi doar din priviri daca ma simt respinsa ma simt complet demoralizata(desi poate daca m-as duce la acea persoana sa vb cu ea nu m-ar respinge dar de teama nu o fac) si incep sa-mi fac procese de constiinta iar toata energia mea simt cum se duce.Abia astept a doua parte din articol.Voi incepe sa pun in practica ce scrie in acest articol, in special primul punct.

Bobo
Bobo

Un foarte bun articol, excelent si plin de valoare. Il citesc si il voi reciti cu bucurie, caci sintetizeaza bine aspecte pe care le stiu, dar pe care simt des nevoia sa le revad; ajuta mult in pastrarea "directiei" in atata toxicitate mentala cu care suntem inconjurati zilnic... Multumesc cu recunostinta pentru tot, Simona!

Simona
Simona

E adevărat, Marcela. Simt cum cresc și eu odată cu voi. Îți mulțumesc și eu!

Simona
Simona

În curând, Livia! ;)

Simona
Simona

Important este că tu conștientizezi toate astea, Cătălina. Și faptul că înțelegi este locul potrivit pentru a începe să lucrezi la acele lucruri care-ți răpesc din energie.

Simona
Simona

Tu aplici toate aceste aspecte, Bobo. Îți mulțumesc și eu pentru lecțiile de viață!

Trackbacks

  1. [...] Articolul de astăzi conține ultimele 4 strategii de creștere a încrederii în tine din totalul celor 8 pe care ți le-am promis. Găsești prima parte aici. [...]

  2. [...] stătea el înainte să iasă pe ușă. În urma lui au rămas ani de zile în care respectul și încrederea în mine căutau să-și facă loc, dar nu [...]