4 povești inspiraționale

 

 

 

„Când aud o poveste mă întreb: vreau să fac parte din ea? E ceva ce vreau să ascult? Și dacă vreau s-o ascult, e ceva ce vreau să spun mai departe?” Clint Eastwood

 

Astăzi vreau să-ți scriu într-un fel aparte față de ceea ce scriu de obicei. Vreau să-ți distrag puțin atenția de la rutina zilnică spunându-ți 4 scurte povești inspiraționale. Oamenii și circumstanțele diferă, dar lecțiile răsar din fiecare dintre ele. Sper ca morala cuprinsă în ele să te inspire și pe tine.

Povestea #1: Schimbarea în lume

După fiecare ploaie de vară, aleile din jurul blocului meu se umplu de melci care-și poartă mândri cochiliile în spate. Ei nu înțeleg pericolul care îi așteaptă strabătând drumurile circulate.

În acest context l-am descoperit pe soțul meu adunând melcii, unul cate unul, și lăsându-i liberi, departe de drumul pe care merg oamenii. Mărturisesc că prima oară când l-am vazut n-am înțeles de ce face lucrul ăsta. L-am întrebat nedumerită: „De ce faci asta?” Mi-a zâmbit și mi-a răspuns: „Oamenii se grăbesc să ajungă la casele lor, de multe ori uzi și plini de gânduri. Nu sunt atenți unde calcă și adesea strivesc micile făpturi nevinovate”.

Mi s-a părut foarte interesant, căci până atunci încercasem să-i ocolesc atunci când mergeam, dar nu mă gândisem niciodată să-i dau la o parte din calea celor care ar fi putut să treacă în urma mea.

„Dar nu sunt mulți alți melci la care nici măcar nu ajungi și care sfârșesc până la urmă striviți sub greutatea oamenilor?” am întrebat totuși eu. „Ba da, din păcate sunt”, mi-a răspuns la rândul lui. „Păi și nu crezi că ai putea face altceva cu timpul ăsta? Până la urmă, chiar dacă e minunat ceea ce faci, e plin de melci care n-am cum să conștientizeze că se supun unui risc ieșind pe drum. Și 99,99% din melcii aceia nu au pe nimeni care să-i mute. Cum crezi tu că apare o diferență în lume prin ceea ce faci?”

Soțul meu s-a uitat la ultimul melc pe care îl așeza pe iarbă și a spus doar atât: „Dacă ar putea vorbi, ți-ar spune că am făcut toată diferența din lume”.

Morala: Și tu poți schimba lumea. Nu tot ceea ce ai vrea tu să schimbi, dar o persoană, un animal, un gând bun pe rând. Așa că de ce să nu te trezești în fiecare dimineață știind că viața ta înseamnă mult mai mult decât îți poți imagina? Că fiecare gând sau comportament al tău are un ecou?

Povestea #2: Rechinul dresat

Credeai că rechinii nu pot fi dresați, nu? Așa credeam și eu.

În timpul unui experiment, un biolog marin a plasat un rechin într-un acvariu uriaș. Apoi a eliberat în acvariu mai mulți peștișori. Așa cum era de așteptat, rechinul a înotat până la peștișori, pe care i-a atacat și i-a mâncat.

Biologul a introdus apoi în acvariu un perete transparent de fibră de sticlă, formând astfel două încăperi separate în cadrul acestuia. I-a dat drumul rechinului într-una dintre încăperi și a introdus un alt set de peștișori în cealaltă parte a acvariului. Rechinul a atacat din nou, dar de această dată s-a lovit de peretele de fibra de sticlă. A încercat în zadar să pătrundă pe partea cealaltă timp de câteva minute. Între timp peștișorii înotau nevătămați. După o oră de încercări multiple, rechinul a renunțat să mai încerce.

Experimentul a fost repetat de aproximativ 10 ori în următoarele săptămâni. De fiecare dată, rechinul devenea tot mai puțin agresiv și făcea tot mai puține încercări să atace peștii. Asta până când într-un final a obosit să se mai lovească de peretele transparent și a renunțat să mai atace.

Atunci biologul marin a îndepărtat peretele de sticlă, iar rechinul n-a mai atacat deloc. Acesta a fost condiționat să creadă că există un obstacol între el și pești, așa că acum peștișorii înotau liberi fără să fie atacați.

Morala: Mulți dintre noi renunțăm atunci când întâmpinăm dificultăți sau obstacole. La fel ca rechinul, credem că dacă nu am reușit ce ne-am propus nu vom putea reuși niciodată. Continuăm să fim convinși că există acel perete între locul în care suntem și locul în care vrem să ajungem. Când de fapt peretele există doar în mintea noastră.

Povestea #3: Borcanul vieții

Studenții se înghesuiau la cursurile unui profesor înțelept. Într-o zi obișnuită îl așteptau nerăbdători să apară, să audă ce are de spus.

Într-un final și-a făcut apariția și profesorul. Era atât de liniște încât ai fi putut auzi un ac căzând pe podea. Pe o parte a biroului profesorului se află un borcan de sticlă, iar de cealaltă parte o grămadă de pietre de râu. Fără să scoată un cuvânt, profesorul a început cu atenție să așeze pietrele în borcan. Când toate pietrele au fost introduse, s-a întors la studenți și i-a întrebat: „Este borcanul plin?” La care aceștia au răspuns: „Da, profesore, este plin”.

Profesorul a scos însă din geantă o pungă cu mărgele, pe care a început să le răstoarne în borcan, peste pietrele de râu. Când a terminat i-a întrebat din nou pe studenți: „Este borcanul acum plin?” Aceștia s-au uitat puțin nedumeriți unii la ceilalți și au răspuns: „Da. Da, profesore, acum este plin. Da”.

Fără să spună nimic profesorul a început să toarne nisip fin peste pietre și mărgele. Când tot nisipul a fost turnat în borcan, i-a întrebat din nou pe studenți: „Este borcanul acum plin?” Aceștia nu mai erau atât de siguri, dar nisipul acoperise cu adevărat tot borcanul, așa că unii dintre ei un îndrăznit să răspundă: „Da, profesore, borcanul este plin. Acum chiar este plin”.

Profesorul a continuat, luând un pahar cu apă pe care l-a turnat cu atenție în borcan. Când apa a ajuns la marginea borcanului i-a întrebat încă o dată pe studenți: „Este borcanul acum plin?” Cei mai mulți s-au abținut să dea un răspuns, dar vreo doi dintre ei s-au aventurat să spună: „Da, profesore, borcanul este plin. Acum nu mai poate fi introdus altceva”.

Fără cuvinte, profesorul a luat o mână de sare pe care a presărat-o deasupra apei. Când sarea s-a dizolvat în apă, i-a întrebat din nou pe studenți: „Este borcanul acum plin?”

Morala: Borcanul reprezintă viața ta. Pietrele de râu sunt lucrurile care contează în viață. Dacă totul ar dispărea și ar rămâne doar ele, viața ta tot ar fi plină: familia, copiii, sănătatea, prietenii, pasiunile tale. Mărgelele sunt celelalte lucruri pe care le consideri importante, dar care nu depășesc semnificația pietrelor: casa, mașina, posesiunile tale materiale. Nisipul reprezintă toate celelalte lucruri care pot fi înghițite în timp de apa care le absoarbe. Iar sarea este condimentul pe care îl aplici pentru ca viața să aibă gust.

Dacă pui mai întâi mărgelele, nisipul, apa și sarea, nu mai ai loc pentru pietre, pentru lucrurile cu adevărat importante. Așa facem și în viață. Dacă îți pierzi timpul și energia cu lucrurile mărunte, nu vei mai avea timp pentru cele care contează cu adevărat: joacă-te cu copiii, ieși cu partenerul tău, privește cerul. Ai grijă de pietrele tale de râu. Stabilește-ți prioritățile. Restul este doar nisip.

Povestea #4: Greutățile vieții

Același profesor de mai devreme a apărut în fața studenților pentru a ține un curs de managementul stresului. A ridicat un pahar cu apă, toată lumea așteptându-se la întrebarea: “Este paharul pe jumătate gol sau pe jumătate plin?”

În schimb profesorul a întrebat: „Cât cântărește paharul cu apă pe care îl țin?” Studenții au început să strige răspunsuri cât mai variate: de la câteva sute de grame până la jumătate de kilogram.

Replica profesorului a fost: „Greutatea absolută a paharului nu contează. Important este cât de mult ții paharul în mână. Dacă îl ții un minut sau două este relativ ușor. Dacă îl ții o oră s-ar putea să te doară brațul. Dacă îl ții o zi întreagă, brațul o să-ți amorțească și până la urmă o să scapi paharul. Greutatea paharului nu se schimbă, dar cu cât îl ții mai mult, cu atât pare mai greu.

Stresul și grijile vieții sunt la fel ca acest pahar cu apă. La început nu te afectează atât de tare. Însă cu cât le duci mai mult cu tine de-a lungul zilei, nu vei mai putea face nimic altceva și până la urmă vei ceda.

Morala: Este foarte important să lași grijile deoparte atunci când mergi la culcare, indiferent ce s-a întâmplat pe timpul zilei. Pe măsură ce se acumulează greutățile vieții, învăță să pui paharul jos. Altfel s-ar putea ca tocmai aceste greutăți să te doboare pe tine.

Nu uita că nu există o singură interpretare a tot ceea ce ai citit aici. Poate la tine au ajuns alte înțelesuri sau mesaje ale poveștilor. Fiecare este la fel de important și valid ca toate celelalte. Sper că am ajuns la tine prin intermediul acestor scurte istorisiri, pentru că fiecare moment al vieții este un mister, un miracol și o poveste din care poți învăța sau prin care poți trece fără a-ți pune întrebări.

Cum s-a schimbat felul în care vezi viața astăzi față de cum o vedeai acum ceva timp? Ce experiențe ale vieții te-au adus aici? Nu ezita să scrii un comentariu mai jos.

 

Cu mult mult drag,

A ta, Simona

Sursa foto: Mașină de scris, Borcan

 

Poţi să te abonezi la newsletter pentru a fi la curent cu noile informatii de pe blog!  Vei primi totodată materialul gratuit "4 metode pentru a crea viața pe care o dorești"

Tot ce trebuie să faci este să completezi formularul de mai jos, apoi să confirmi cererea de abonare cu un click pe link-ul din emailul primit.

Articole asemanatoare:

Lasa un comentariu prin facebook:

comentarii prin facebook!

Powered by Facebook Comments

17 comments
Cosmin Tudor
Cosmin Tudor

Buna Simona, foarte frumos! Multumesc ! Legat de prima povestire am inteles morala, dar tin sa-l salut si pe sotul tau pentru initiativa si sa mentionez ca si eu impreuna cu fiul meu de 6 ani facem de fiecare data acest gest dupa fiecare ploaie. Asa am ajuns sa ne intitulam Salvatorii Melcilor. Am incercat sa-i insuflu inca de mic respectul fata de natura si grija si dragostea fata de animale si vietati in general, care nu se pot apara in fata tumultoasei invazii a civilizatiei si toate acestea pentru ca el vrea sa devina SuperErou. Asa i-am explicat ca incep toti eroii, cu lucruri mici dar importante. Te salut si iti doresc mult spor in ceea ce faci!

ramona
ramona

Povestile le stiam dar de fiecare cand le citesc le vad cu alti ochii si constientizez ca pot face mai mult uitandu.ma doar in fata mea si in jur..lume e minunata dar depinde cum o privim e reflectia ochilor nostri si a dorintelor noastre.resursele sunt in noi dar trebuie sa contientizam si sa actionam...Multumesc frumos pentru povestioare.Te imbratisez cu mult drag si mult succes ca faci bn ceea ce faci..:)..

Zaharia Nicoleta
Zaharia Nicoleta

multumesc pentru toate povestile minunate si intradevar experientele personale nu se compara insa atitudinea fata de problemele vietii schimba starea si le depasesti mult mai usor.......Felicitari

Mihai
Mihai

Am o informatie ,luata dintr-o carte scrisa de o doctorita din state,dr.Patricia Bragg,care sustine, si eu o cred, ca populatia nativa a Americii nu cunostea sarea, in momentul sosirii acolo a lui Columb.Populatia respectiva era foarte viguroasa,inalta,fara boli.Actualmente, studiile de specialitate, arata ca sarea este un produs toxic,strain de biochimia celulelor omului, dar si al animalelor. Pentru ca probabil esti si mamica, sau vei deveni,cred ca informatia asta o vei folosi, pentru a avea copii sanatosi.

Maria
Maria

Buna Simona, multumesc ! cu fiecare poveste de viata sau articol ajungi la mine, in sufletul meu! Multumesc!!

Elena-Sofia
Elena-Sofia

Povestile sunt foarte bune si cu multe invataminte. Imi place mai ales cea cu melcii...fac acelasi lucru ca si sotul tau de fiecare data cand ploua. Recent, in timp ce ajutam cativa melci sa "treaca strada", m-a abordat o doamna mai in varsta spunandu-mi: "Credeam ca numai eu sunt nebuna sa cred ca fac vre-o diferenta, mutand melci." :)

Andreea Enache
Andreea Enache

Salut si multumesc pentru ce ai scris. Stiam povestile astea si ma bucur tare mult ca ai ales sa le scrii pe blogul tau. Cei care citesc au ce invata si cu siguranta le va face ziua mai buna. Mie imi place cel mai mult povestea cu cele doua oale: una sparta si una buna. Dati un search si citit-o caci este tare frumoasa. O zi cat mai extraordinara tuturor!

Simona
Simona

M-ai inspirat prin versiunea ta a aceleiasi povesti. Lumea copiilor e cu adevarat fascinanta, iar atunci cand intram in ea invatam foarte multe si noi la randul nostru. Baietelul tau este un SuperErou intruchipat in Salvatorul Melcilor. Te felicit pentru indeplinirea minunata a rolului de parinte. Mult succes in tot ce ti-ai propus!

Simona
Simona

Asa este, Ramona. De noi depinde cum folosim ceea ce avem deja in noi. Mult succes si tie orice ti-ai propune!

Popa Stelea
Popa Stelea

cata dreptate poti sa ai..bravo nicoleta

Simona Culea
Simona Culea

Felicitari tie pentru atitudinea pozitiva pe care o ai intotdeauna, Nicoleta!

Simona Culea
Simona Culea

Asa e, Carmen. Se spune ca daca putem invata din experientele altora e minunat, insa experientele proprii nu se compara cu nimic.

Simona
Simona

Multumesc si eu, draga mea Maria!

Simona
Simona

Mi-ai adus un zambet mare pe fata. De la acea intamplare am inceput sa fac si eu la fel. Iar pe masura ce trece timpul gasesc tot mai multe persoane care muta melcii. Nu, nu suntem nebuni. :)

Simona
Simona

Multumesc, Andreea. Am citit povestea cu oalele. ;)