29 de lucruri pe care am învățat SĂ LE ACCEPT în 29 de ani (partea a 2-a)

 

 

Momentele vieții înseamnă de multe ori alegeri. Pendulăm între a accepta și a nu accepta. Atunci când accepți cu toată inima un lucru, viața ți se schimbă. Atunci când accepți schimbarea știind că vine din proprie inițiativă și că este spre binele tău, acceptarea se transformă în plăcere.

„Nu există momente obișnuite”. Dan Millman

Poți să găsești primele 15 lucruri din cele 29 pe care am învățat să le accept de-a lungul vieții mele aici. Astăzi vin cu ultimele 14 dintre ele, sperând să îți dea un imblod în a-ți întocmi propria ta listă:

1. Micile plăceri ale vieții

Rutina m-a făcut adesea să văd viața în nuanțe de gri. Nu spune nimeni că viața e roz și că ar fi bine să plutim veșnic pe un nor de optimism. Spun doar că viața e un curcubeu. Diferitele culori ale acestui curcubeu sunt semnificațiile pe care le dăm noi lucrurilor din viața noastră.

Am învățat să accept că pentru a reuși în viață nu este necesar să stau agățată permanent de obiectivele mele, ci mă pot bucura de fiecare lucru ce mă înconjoară. Astfel, câte un strop de viață se găsește în portocaliul unui răsărit, în roșul unui apus, în dulceața unui fruct, în îmbrățișarea unei persoane dragi, în posibilitatea de a alege ce să gândesc, în filele unei cărți sau în recunoștința pentru accesul la internet. În orice moment al vieții lucrurile stau mai bine decât le vedem noi. E nevoie doar să le acceptăm;

2. Autosuficiența

A accepta că îți ești de ajuns pentru a fi tot ceea ce îți dorești este cea mai mare libertate. Nu ai nevoie ca altcineva să te observe din exterior și să-ți spună cum arăți, cât valorezi sau ce meriți. Toate astea sunt deja parte din tine. Când te uiți în oglindă și-ți spui „Chiar îmi place de mine! Nu mi-aș dori să fiu nimeni altcineva!”, când ești într-o relație pentru că persoana respectivă te ajută să evoluezi, când știi că prin munca ta faci lumea mai bună în felul tău unic, atunci nu-ți mai este teamă să rămâi fără validările din jur.

Acceptarea autosuficienței mă face să ador momentele de singurătate și să fiu convinsă că mă pot descurca pe cont propriu;

3. Vulnerabilitatea

A fi vulnerabil nu înseamnă a avea vreun defect. Deși preferăm ca atunci când ieșim pe ușă să părem siguri pe noi și puternici, vulnerabilitatea iese la iveală atunci când ne dezbrăcăm de toate părțile noastre în care am investit energie, timp sau bani. Uneori o facem inconștient și rămânem goi în fața celorlalți: se vede că am plâns, că suferim sau că pur și simplu azi am uitat să călcăm pantalonii.

Și totuși vulnerabilitatea doare în interior din cauza dimensiunii pe care i-o oferim în exterior. Acceptarea vulnerabilității ca pe un diamant neșlefuit te face să spui: „Așa sunt eu. Puteți să mă acceptați sau nu”. Toate lucrurile minunate din viața mea (dragostea, fericirea, oportunitățile) s-au obținut lăsând mintea sau inima deschise și vulnerabile;

4. Complimentele

N-ai nevoie de validare din partea celorlalți, dar e nevoie de complimentele sincere care sunt menite să-ți recunoască eforturile. Aud adesea oameni care atunci când sunt complimentați spun „Eu n-am făcut nimic. E meritul tuturor celor de aici”.

De ce să nu recunoști că dacă cineva îți face un compliment este pentru că meriți? Accept complimentele sincere (nu e dificil să îți dai seama de diferența dintre un compliment și lingușeală) cu un simplu „Mulțumesc” și un zâmbet. Ai nevoie de combustibil pentru a merge mai departe și pentru a ști că ești pe drumul cel bun;

5. Critica constructivă

Am învățat să accept totodată cuvintele care nu-mi cad bine, dar care mă ajută să devin mai bună în fiecare zi. Am fost întrebată la un moment dat: „Ce vrei să auzi? Cuvinte frumoase sau cuvinte care te ajută?” Am ales a doua variantă. Cuvintele frumoase sunt bune pentru stima de sine și încrederea în forțele proprii, dar nu pun sub semnul întrebării părțile noastre care necesită îmbunătățire;

6. Tăcerea

Și aici mă refer la propria mea tăcere. Țin minte că acum ceva timp m-a deranjat când cineva mi-a spus că vorbesc prea mult. Azi accept să vorbesc mai puțin pentru a asculta mai mult. Acceptarea propriei tăceri este cel mai bun lucru pe care am putut să-l fac pentru mine în condițiile în care fiecare persoană căreia i-am dat ocazia de a fi ascultată mi-a oferit cel puțin o lecție;

7. Calitatea lucrurilor care mă înconjoară

Era o vreme când ceea ce conta era cantitatea, respectiv numărul: prietenilor, hainelor din garderobă, cărților din bibliotecă, bunurilor și titlurilor acumulate. Principiul era: „cu cât mai mult, cu atât mai bine”. Nu cred că e nevoie să aștepți o viață pentru a înțelege și a accepta că ceea ce contează este calitatea și nu cantitatea. Diferența între cele două se vede în momentele de dificultate;

8. Semnalele corpului

Corpul ne vorbește tot timpul. Cu toate acestea, oboseala fizică și psihică mă făceau să-l ignor. A fost nevoie de accidentul soțului meu pentru a accepta că amândoi aveam nevoie de o pauză și că tot ce trebuia să facem era să ascultăm semnalele corpului. Lipsa energiei corpului afectează toate celelalte aspecte ale vieții: concentrarea, emoțiile și spiritualitatea;

9. Necesitatea de a dărui

Experiențele de viață m-au învățat să cred că cel mai important este să primesc: afecțiune, recunoaștere, încurajări și sprijin necondiționat. Nimeni nu mi-a spus că la un moment dat sursa acestor privilegii va seca dacă eu nu o voi alimenta la rândul meu. Fusesem prea mult timp pe contrasens. A fost nevoie să pierd relații construite în ani de zile pentru a putea accepta faptul că direcția corectă era „oferi și apoi primești”;

10. Competiția cu mine însămi

Am luptat pentru a fi cea mai bună. M-am raportat la ceilalți pentru a-mi măsura nivelul de valoare, de cunoștințe sau de stimă de sine. De-a lungul timpului persoanele etalon s-au schimbat și odată cu ele și cerințele de la mine însămi. Observam cum devine o pierdere de timp să alerg după ceea ce și-au propus alții doar pentru ca eu să-i depășesc.

Mi-am propus ca propriul meu model de comparație să fiu eu însămi ieri, acum un an de zile sau acum 5 ani, în funcție de mărimea obiectivelor mele. Am acceptat că mă pot inspira de la alții și pot învăța de la ei, dar în viață concurez doar cu mine însămi. Scopul meu acum este să mă autodepășesc doborându-mi propriile recorduri;

11. Lipsa de control asupra exteriorului

Au fost lucruri în viața mea care nu s-au întâmplat atunci când mi-am dorit. Și numai eu știu cât de tare mi le-am dorit și cât de aproape am fost de ele (sau cel puțin așa credeam atunci). Unele nu s-au mai îndeplinit vreodată, dar s-au transformat în experiențe ce mi-au schimbat viața. Altele în schimb au revenit într-o altă formă atunci când am avut nevoie de ele.

Am înțeles că de multe ori mă înșelam amarnic, chiar și atunci când credeam că am totul sub control. Nu putem și nu vom controla niciodată evenimentele și oamenii din exteriorul nostru. Acceptarea acestui fapt devine o eliberare de sub presiunea pe care o pui asupra ta și a celor din jur;

12. Necesitatea stabilirii unor priorități

Poate ți se întâmplă și ție să faci multe lucruri și să le faci bine. E în firea umană să fim multifuncționali. Avem diverse roluri și sarcini de îndeplinit în fiecare zi. Cu toate acestea sfârșitul de zi este epuizant, iar anii trec trec pe lângă tine fără să îi simți. Nu cred că există persoană care să se simtă extraordinar în toate domeniile vieții și să creadă că nu mai are nimic de îmbunătățit.

La un moment dat l-am auzit pe Tony Robbins spunând că problema cu lucrurile făcute bine este că aduc rezultate bune. Rezultate bune înseamnă rezultate medii, nu extraordinare. Am înțeles că dacă vreau rezultate extraordinare într-un anumit domeniu al vieții mele este nevoie să să concentrez pe el. Asta nu înseamnă neglijarea celorlalte domenii, ci dedicarea celei mai mari părți ale zilei pentru ceea ce doresc să îmbunătățesc.

Am început să mă trezesc mai devreme și apoi din ce în ce mai devreme pentru a putea avea timpul de care aveam nevoie. Am acceptat că fără o stabilire a priorităților, oricât de mult mi-aș fi dorit să-ți scriu acum, n-aș fi reușit niciodată;

13. Înfruntarea problemelor

Recunosc astăzi în fața ta: am fugit de probleme de câte ori am putut. Nu-mi plac conflictele, detest certurile și mult prea mult timp am evitat să-mi susțin părerile dacă erau contradictorii cu ale altora. Nu m-am schimbat peste noapte, ci acceptând că singura cale de a scăpa de frici este să acționez și să înfrunt situațiile care îmi ștergeau cu buretele respectul față de mine.

E necesar să înțelegi cu problemele nu te definesc, ci te definește felul în care reacționezi la ele. Singura cale de a le înfrunta este de a face ceea ce stă în puterea ta în acel moment și nimic mai mult.

Se spune că problemele par mai mici sau mai mari în funcție de nivelul nostru de dezvoltare. Dacă o problemă pare de nedepășit atunci e nevoie să ne dezvoltăm în așa fel încât să putem trece peste ea. Nivelul crește atunci acționăm indiferent cum o facem, iar pe măsură ce trece timpul putem depăși probleme ce altădată păreau insurmontabile;

14. Sinceritatea față de mine

Acesta lucru nu a fost ușor de acceptat, ci a fost cel mai greu dintre toate. După ce mult timp am fost o reflecție a ceea ce doreau cei din jurul meu de la mine, șocul de a recunoaște față de mine greșelile pe care le-am comis a fost uriaș. Se spune că îi putem minți foarte bine pe ceilalți, dar orice am face nu ne putem minți pe noi înșine.

Așa că vreau să închei acest articol cu un îndemn. Poate experiența mea de viață nu se compară cu a ta și cu certitudine nu vreau sunt aici pentru a-ți da lecții de viață, dar țin să-ți spun din toată inima să îți păstrezi sinceritatea față de tine. Nu te mai minți când lucrurile nu sunt în regulă. Acceptă că ești om, că punctele tale vulnerabile sunt de fapt căile de acces ale oportunităților, că poți găsi o cale pentru a te reîntoarce la ceea ce vrei să fii și să faci. Eu sunt aici dacă ai nevoie.

Aceeași,

Simona

Sursa foto: Viitor

Poţi să te abonezi la newsletter pentru a fi la curent cu noile informatii de pe blog!  Vei primi totodată materialul gratuit "4 metode pentru a crea viața pe care o dorești"

Tot ce trebuie să faci este să completezi formularul de mai jos, apoi să confirmi cererea de abonare cu un click pe link-ul din emailul primit.

Articole asemanatoare:

Lasa un comentariu prin facebook:

comentarii prin facebook!

Powered by Facebook Comments

11 comments
Eu Azi
Eu Azi

Buna.. dimineata. Multumesc frumos pentru tot ce scrieti si in care eu de multe ori ma regasesc. Am si o f mare rugaminte, daca imi este permis si daca este pisibil. Am mai primit doua opinii care m-au ajutat putin, insa departe de a fi suficient. Daca puteti sa imi transmiteti un punct de vedere. Problema: oricat am incercat, atunci cand cineva ma enerveaza, in prima faza imi aduc amunte diverse lucruri care ma fac sa raman calma, dar daca persoana respectiva insista cu un punct de vedere contradictoriu sau piate face intentionat, pot ajunge sa ma enervez atat de tare incat sa imu vina sa sparg toate lucrurile din casa. Sa lovesc orice. Nu va suparati ca mi-am deschis sufletul, dar uneiri este f trist. Pentru ca in gandul meu spun de cele mai multe ori cuvinte greu de imaginat la adresa persoanei care imi provoaca nervii.

Anca Malureanu
Anca Malureanu

Simona, mi-a placut mult articolul tau! Esti o fericita ca la 29 anisori ai ajuns deja la intelepciune! Si felicitari ca o impartasesti si altora!

Simona Culea
Simona Culea

Da, Mugur, asta e esenta de fapt: viata!

Jipa Cornel
Jipa Cornel

Iti multumesc Simona! Desi am o varsta si un mod de gandire ce include recomandarile tale, prin articolele trimise m-ai ajutat sa-mi construiesc o schema de gandire si de viata!

Paraschiv Mugurel
Paraschiv Mugurel

sunt multe lucruri de acceptat, sau poate doar unul singur: Viata!

Alexandru Cotea
Alexandru Cotea

Am citit cu interes articolele tale.Am citit despre tine, gindurile tale.M-au provocat, in multe ma regasesc.Sunt unM.L.M-ist convins.Multiplicarea este ceva mirific.Munca in echipa ma caracterizeaza.Lucrez cit pot cu mine dezvoltarea personala este cheia de capatii.Putem face o lume mai buna.Putem ajuta si pe alti sa se schimbe, cu acceptul lor.

Mihaela Istrate
Mihaela Istrate

the simona ai mare dreptate! multumesc pentru sfaturi si pentru toate emilurile tale!

nicoleta
nicoleta

Multumesc Simona!Ma determini pe zi ce trece sa am mai multa incredere in mine, si pt asta iti sunt recunoscatoare.Sper ca intr-o zi ,indiferent cand va fi ziua aceea sa reusesc sa fac ceea ce-mi place, pt ca stiu ca atunci voi fi motivata sa merg mai departe.Te pup Simona si iti doresc toate cele bune.

Simona
Simona

Te felicit si-ti doresc ca ziua aceea sa vina din ce in ce mai aproape de tine!