10 lucruri pe care le confunzi cu tine (și care te împiedică să fii tu) – partea II

Ți s-a întâmplat vreodată să te oprești din agitația zilnică și să te întrebi: „De ce fac asta?”, să fii într-un loc întrebându-te: Ce caut eu aici?” sau să mergi pe stradă auzind în gând: Cine mă pune să merg acolo?”.

 

 

Pentru mine astfel de momente au fost momente de străfulgerare, momente în care am simțit că am aterizat dintr-odată în anumite locuri sau situații, deși trăisem în interiorul lor ani de zile fără să mi se pară nimic în neregulă.

 

Nu cred că există persoană care să nu-și pună astfel de întrebări, doar că unii le ignoră, iar alții încearcă să găsească un răspuns, oricât de anevoioasă ar putea fi căutarea lui. Și atunci, în mijlocul căutării, apar alte întrebări care par să adâncească misterul: Dacă nu-mi place ceea ce fac, ce mi-ar plăcea să fac?”, “Dacă nu-mi place felul în care merg lucrurile, cum mi-aș dori să fie?’.

 

Toate astea arată că nu ne cunoaștem suficient de bine și cum am putea să o facem, dat fiind faptul că am fost învățați să fim la fel ca ceilalți? Nu există două persoane identice ca trup, minte și suflet. Atunci cum ar putea exista rețete universale pentru autodescoperire și implicit fericire?

 

În primul rând este important să știi cine nu ești, să îndepărtezi strat cu strat tot ceea ce ți s-a întipărit în minte că ar trebui să fii și abia de acolo să începi explorarea.

 

În prima parte a articolului, pe care o găsești aici, am descifrat primele 5 lucruri cu care te confunzi în viața de zi cu zi și care duc la astfel de întrebări pline de frământări. Astăzi o să trecem prin următoarele 5 lucruri din totalul celor 10 pe care ți le-am promis la început:

 

6.      Rolul tău

 

Bărbat, femeie, vecin, mamă, tată, soț, soție, părinte, copil. client, șef, cetățean. Toate astea sunt roluri pe care le jucăm zi de zi. Încă de când ne trezim și chiar înainte de a ne spăla pe față intrăm în rolul corespunzător.

 

Pe parcursul zilei schimbăm rolurile în funcție de situație. Dacă intrăm la bancă ne transformăm în clienți și adoptăm un anumit comportament. Dacă mergem la serviciu nu o facem îmbrăcați în echipament de schi.

 

Asta înseamnă că nu mai suntem noi, ci doar rolul nostru. Fiecare persoană face același lucru, ceea ce înseamnă că la o simplă intercațiune între doi oameni sunt de fapt 4 identități separate: 2 persoane reale si 2 roluri jucate. Nu e de mirare că relațiile dintre oameni sunt tensionate și de multe ori lipsite de substanță.

 

Atunci când înțelegem că suntem mai mult decât rolurile pe care societatea, părinții sau televiziunea ni le-au definit, încetăm să mai avem așteptări de la cei din jur pentru a se comporta într-un anumit fel.

 

Abia atunci încetăm să mai vedem copiii ca fiind posesiuni ale părinților și obiecte ce au menirea să îndeplinească ceea ce părinții n-au reușit, încetăm să mai vedem adulții care plâng ca pe niște copii emotivi, încetăm să ne mai vedem pe noi ca niște roboți și începem să observăm că suntem mult mai mult decât ceea ce ni s-a spus că suntem.

 

 7.      Vocea ta interioară

 

Descartes a spus “Gândesc, deci exist”. El de fapt observase că mintea sa este stăpânită de gânduri. La distanță de 300 de ani a apărut Jean-Paul Sartre pentru a spune că de fapt noi conștientizăm gândirea, ceea ce înseamnă că suntem mai presus de ea.

 

Cei mai mulți oameni se identifică cu gândurile lor haotice, cu acea minte de maimuță așa cum o numeau budiștii, doar pentru a-și prelungi grijile, suferințele și frământările. Mintea are rolul de ne îndepărta de ceea ce suntem noi de fapt și doar pentru a ne duce cât mai departe de acea conștiință a lui Sartre.

 

Imaginează-te pe tine într-o barcă fără vâsle, pe un fluviu agitat. Gândurile tale reprezintă fluviul. În momentul în care ajungi să te identifici cu gândurile tale înseamnă că te lași pradă fluviului, că-l lași să te ducă unde vrea el fără ca tu să ai vreun cuvânt de spus.

 

Alternativa este să conștientizezi că tu nu ești fluviul, ci persoana din barcă. Dacă nu ai vâsle, ai totuși posibilitatea să dai din mâini, să agăți un buștean sau o creangă de pe margine, orice te poate salva.

 

8.      Trecutul tău

 

Povestea vieții noastre este trecutul nostru. Trecutul este format din amintiri, iar amintirile în sine nu fac rău. Amintirile există pentru a ne da lecții, pentru a putea învăța din experiențele trecute și pentru a merge mai departe cu înțelepciune.

 

Dar ce facem când trecutul este durere și ne identificăm cu această durere? Acea durere care s-a întipărit atât de bine în mentalul nostru încât nu mai facem diferența între ceea ce ne-a făcut să suferim acolo în trecut și ceea ce suntem astăzi?

 

Avem impresia că povestea noastră este unică, că nimeni n-a trecut prin ceea ce am trecut noi, că nimeni nu a suferit ca noi. Adevărul este că familiile cu un singur părinte (rezultate în urma unui divorț, a unui deces sau a unei adopții) reprezintă în acest moment 20.1% din familiile cu copii din România.

 

Abuzurile emoționale, relele tratamente, neglijarea sau exploatarea persoanelor arată în cercetările organizațiilor și instituțiilor de specialitate procente ce variază între 15 și 28% dintre respondenți.

 

Țne cont că abuzul sau trauma este semnificație pe care o dăm noi acelui lucru, indiferent de ceea ce s-a întâmplat – realitatea propriei minți este realitatea pe care noi o considerăm absolută.

 

Așa ca poți să continui să crezi că ceea ce s-a întâmplat face parte din tine, iar tu nu ai cum să schimbi asta sau poți să conștientizezi că trecutul nu este altceva decât o frântură dureroasă a amintirilor tale, o bucată pe care o poți accepta pentru a merge înainte.

 

9.      Părerile celorlalți

 

Imaginea pe care ceilalți o au despre noi este imaginea pe care noi o transmitem noi despre propria persoană. Se spune adesea că suntem o reflecție a celor din jur. Reflecția este faptul că noi transmitem de multe ori o dorință de a fi acceptați și aprobați.

 

Teama de a nu fi acceptați se reflectă în exterior, iar de acolo primim răspunsul: corespundem sau nu cerințelor celorlați.

 

Părerea celor din jur este subiectivă, dar în momentul în care te identifici cu ea devine parte din tine, devine ceea ce crezi și tu despre tine, nu numai ce cred ei despre tine. Și astfel încerci să te adaptezi și să te schimbi, începărtându-te și mai mult de tine.

 

Cât de mult contează părerea celorlalți pentru tine? Acolo se află răspunsul la cât de mult te cunoști tu pe tine. Întrebarea este: merită să fii ceea ce vor ceilalți să fii?

 

10.      Convingerile tale

 

Realitatea proprie este formată din propriile percepții asupra dreptății, dar și asupra greșelilor. Avem lucruri, obiceiuri, atitudini, sentimente sau motivații care ni se par corecte sau greșite.

 

Le identificăm cu noi înșine, spunem că fac parte din ceea ce suntem și totuși uneori se întâmplă să pierdem câte una dintre ele (de exemplu schimbăm un obicei sau o părere despre o persoană). Asta înseamnă că până atunci am greșit? Pur și simplu am avut o convingere despre acel ceva sau cineva.

 

Convingerile noastre nu sunt propria noastră identitate. Sunt doar niște legături mentale care ne ajută sau ne blochează.

 

Poate ai mai auzit povestea cu elefantul care, atunci când era mic, a fost legat de picior și deși a încercat din răsputeri nu s-a putut elibera. Uriaș fiind, deși s-ar putea elibera cu ușurință, nu o face. Convingerea că nu are nicio șansă face parte din el acum.

 

Convingerile noastre se pot modifica. Uneori o facem inconștient, așa cum am spus mai devreme, ceea ce înseamnă că ele nu fac parte din noi, ci doar că noi le lăsăm să facă parte din realitatea noastră.

 

De fapt realitatea este o iluzie, iluzia că am fost, suntem sau vom fi ceea ce credem. Iar ceea ce credem s-a format de-a lungul unei vieți în care am acceptat acele convingeri ca fiind unul și același lucru cu propria noastră persoană.

 

***

 

În afara celor 10 lucruri cu care te confunzi în viața de zi cu zi pe care le-am gândit inițial am simțit nevoia să adaug încă două:

 

Emoțiile tale

 

Ele sunt reacția în exterior a gândurilor pe care le produce vocea ta interioară. Emoțiile negative alimentează apoi gândurile prin energia lor (furie, frică, neputință, frustrare), iar gândurile dau astfel naștere la alte emoții. Este ca un vârtej care pune stăpânire pe tine.

 

Emoțiile pozitive fac același lucru, doar că e nevoie să faci diferența între emoțiile sincer pozitive și cele care sunt o mască pentru unele emoții negative. Iubirea posesivă și geloasă se poate transforma în ură, entuziasmul nefondat se poate transforma în dezamăgire, prietenia se poate transforma în invidie.

 

Tu nu ești emoțiile tale. Emoțiile sunt stări care provin din interiorul tău și reflectă percepția ta asupra lumii în fiecare moment al vieții.

 

Grupul din care faci parte

 

Am observat multe persoane care se transformă în adevărați fanatici atunci când altcineva este în dezacord cu viziunea sau regulile grupului din care fac parte. Grupul poate fi reprezentat de gașca din fața blocului sau echipa de fotbal cu care cineva ține, dar chiar și de țara în care trăim, poziția față de religie, susținerea unui partid politic sau loialitatea față de companiile pentru care lucrăm.

 

Nu de puține ori oamenii au fost în stare să comită crime pentru grupul cu care se identifică pentru că acel grup devine o parte din ei, iar dacă grupul s-ar dezintegra ei și-ar pierde identitatea.

 

Și totuși se întâmplă ca la un moment dat acele persoane să realizeze că respectiva colectivitate nu-i mai reprezintă. Realizează atunci că a fost doar o iluzie și fie caută alt grup cu care să se identifice, fie se îndreaptă către interiorul lor cu acele întrebări cu care am început articolul.

 

***

 

Lista lucrurilor cu care te confunzi poate continua la nesfârșit. Ceea ce am dorit a fost să le acoperim pe cele mai importante dintre ele în așa fel încât să eliminăm principalele obstacole care ar putea apărea în drumul descoperirii tale, drum pe care îl vom continua în articolele următoare.

 

Care este primul pas pe care poți să-l faci chiar acum, după ce ai terminat de citit? Să-i observi pe ceilalți, să vezi cu ce se identifică ei, iar apoi să te observi pe tine, să te întrebi dacă și tu procedezi la fel. Conștientizând că te identifici cu unul dintre lucrurile de mai sus înseamnă că deja ai urcat o treaptă în depășirea lor.

 

Ceilalți vor încerca să te aducă înapoi văzând că încerci să fii altfel. Fii așa cum simți și mergi mai departe de lucrurile cu care te-ai confundat până acum ca și cum ți s-ar fi luat un văl de pe ochi.

 

Abia aștept ca în articolul următor să vorbim despre cine ești și să te cunoști pe tine așa cum n-ai îndrăznit s-o faci până acum.

 

Cu drag,

Simona

 

Sursa foto: Amprentă

Poţi să te abonezi la newsletter pentru a fi la curent cu noile informatii de pe blog!  Vei primi totodată materialul gratuit "4 metode pentru a crea viața pe care o dorești"

Tot ce trebuie să faci este să completezi formularul de mai jos, apoi să confirmi cererea de abonare cu un click pe link-ul din emailul primit.

Articole asemanatoare:

Lasa un comentariu prin facebook:

comentarii prin facebook!

Powered by Facebook Comments

3 comments
AncaDeliaBodea
AncaDeliaBodea

Doamne, ce bine pica articolele tale, Simona! Asta desigur si pentru ca am ajuns intr-un punct din viata in care o reconfigurare a propriei vieti a devenit inevitabila. 

Trebuie sa-ti spun ca eu una gasesc abordarea ta unica si revigoranta. Sunt multe site-uri care abordeaza probleme de psihologie. Dar Iesi din ceata, in afara de numele extrem de inspirat din punctul meu de vedere (simplu, "vizual", imperativ-participativ), aduce in plus coerenta viziunii tale, garantia bunelor tale intentii si caldura increderii nestramutate in constiintele celor care te recepteaza. E ca o rugaciune... 

Ma faci sa zambesc a bine si ajuti la (re) coagularea omului din mine...

Sa-ti ajute Dumnezeu sa simti in toate fibrele constiintei tale ca esti pe calea cea buna, Calea TA de la Inceputul Lumii...

:-)    

Simona Culea
Simona Culea moderator

@AncaDeliaBodea  Am observat ca "sorbi" efectiv toate informatiile pe care le primesti.


Ma bucur enorm sa vad atata determinare si dragoste de viata!

Trackbacks

  1. […] în mintea ta a unor concepte. Faptul că știi cine nu ești, ceea ce am discutat în partea I și partea II a articolului de dinainte, înlătură însă cele mai mari obstacole din calea cunoașterii […]